Thomas Hobbes (1588-1679), considerat unul dintre principalii fondatori ai filosofiei politice si ai stiintei politice moderne, s-a nascut in Malmesbury, comitatul Wiltshire, Anglia. Dupa ce si-a incheiat studiile la Magdalen Hall, Oxford, in 1608, a devenit preceptorul unuia dintre fiii lordului Cavendish de Hardwick, care avea sa devina mai apoi conte de Devonshire, legatura sa cu aceasta familie fiind de lunga durata.
Primele sale studii s-au centrat pe clasici, traducand Razboiul peloponesiac de Tucidide, in 1628. La scurt timp, Hobbes a inceput sa fie interesat de stiinta si de filosofie, interes stimulat mai ales de calatoriile de lunga durata in Europa, unde a avut ocazia sa cunoasca figuri importante ale vremii, printre care Galilei si Descartes. Lucrul acesta l-a condus la marele sau proiect de formulare a unei stiinte politice care avea sa aiba ca efect, pe langa crearea altor opere (precum The Elements of Law, De homine, De cive si De corpore), publicarea capodoperei sale Leviatanul, in 1651.
La varsta de optzeci si patru de ani, Hobbes a compus o autobiografie in versuri, iar in urmatorii trei ani a tradus Odiseea si Iliada lui Homer. Pe langa filosofia politica, Hobbes a adus contributii intr-o diversitate de alte domenii, printre care istoria, geometria, fizica gazelor, teologia, etica, filosofia limbajului si a mintii.
