Carti in categoria Dramaturgie

Traducere, prefata si note de Vlad Russo si Vlad ZografiLa inceputul anilor ’50, in cea mai fecunda si mai ludica perioada de creatie, alaturi de piesele care i-au adus celebritatea – Cantareata cheala, Lectia, Scaunele –, Eugène Ionesco a scris mai multe scenete care reprezinta nu numai laboratorul pieselor „clasice“, dar si calea directa de exprimare pentru virtuozitatea comicului sau deopotriva insolit si frapant de concret, eliptic si luxuriant. Caracteru...

M-am intalnit cu Eugène Ionesco dupa saizeci de ani de profesie in teatru. Pentru mine, varsta de optzeci de ani a fost varsta potrivita pentru a-l intelege pe acest imens dramaturg si om. MARIANA MIHUT Imi era frica de teatrul absurdului, de aceasta creatie speciala a lui Eugène Ionesco, pentru ca nu intelegeam care putea fi absurditatea unui text, si, daca exista aceasta absurditate, de ce s-o jucam? Cand am fost distribuit in Regele moare, am fost surprins de umanitatea ...

Vreau sa spun ca, atat in teatru, cat si in proza, am sentimentul ca intreprind o explorare bajbaind in bezna, intr-o padure intunecata. Habar n-am unde voi ajunge sau daca am s-ajung undeva, scriu fara niciun plan. Sfarsitul vine de la sine: constatarea esecului, ca in ultima mea piesa, Omul cu valize, ori reusita, atunci cand sfarsitul poate parea un nou inceput. In realitate, caut o lume virginala, caut lumina paradiziaca a copilariei, splendoarea zilei dintai, splendoarea fara pata, univers ...

Pentru ca nu am idei de propus lumii, pentru ca vreau sa evit banalitatea lucrurilor superficiale de care ne lovim si care n-au legatura cu Eul nostru profund, am scris aceasta piesa pornind de la vise pe care le-am pus cap la cap, ca sa evit astfel, pe scena, orice propaganda si orice ideologie. Dar ideologia patrunde si in visuri, iar eu nu mi-am dat seama. Omul cu valize este un personaj care nu-si cunoaste tara, care e tinta unor sicane politienesti teribile, care se simte in pericol pretuti...

Ideea de a face o piesa dupa “Macbeth” mi-a fost data de lectura foarte frumoasei carti a lui Jan Kott – “Shakespeare, contemporanul nostru.” Dupa Kott, ceea ce voia sa arate Shakespeare este ca puterea absoluta corupe absolut, ca orice putere este criminala.In ciuda sentimentului meu apocaliptic al istoriei, cred ca nu mi-am abandonat niciodata cu totul umorul. Am totusi impresia ca istoria, asa cum este, adica teribila, tragica, inadmisibila, e un soi de farsa pe ...

Mi-am dat eu insumi seama de sfirsitul cuvintului in teatru, si inca de multa vreme folosesc obiecte: scaune, cesti, ciuperci, mobile etc. Cred ca piesa cea mai tacuta pe care am scris-o este Noul locatar, in care doar obiectele mai fac cite ceva, precum mesele pentru spiritism care s-ar misca, ascultind de ultima proiectie a energiei nervoase extraconstiente. In Rinocerii, am incercat sa arat cum devine cu putinta delirul colectiv, orbirea colectiva, si cum un anume adevar poate fi salvat,...

Improvizatie la Alma este o piesa in care incerc sa-l imit pe Moliere, fiind, de asemenea, o critica a unor critici. Le reprosez criticilor dogmatismul, neintelegerea artei, refuzul lor de a intelege teatrul. Criticii pe care-i pun in scena in aceasta piesa sint niste critici militanti. Daca raul pe care oamenii si-l fac unii altora isi schimba aparenta, natura lui profunda ramine aceeasi. Am scris ca sa ma intreb la rindul meu despre aceasta problema, despre acest mister. E tema piesei mele U...

Cuplul este lumea insasi, este barbatul si femeia, este Adam si Eva, cele doua jumatati ale umanitatii care se iubesc, care se regasesc, nu mai sint in stare sa se iubeasca; care, orice-ar fi, nu pot sa nu se iubeasca, care nu pot fi unul fara altul. ...lumea e in delir, nimic n-o mai poate retine pe acest tobogan al nebuniei; planeta e gata sa sara in aer... Stiu la fel de bine ca oricine ce defecte are Setea si foamea. Stiu, de asemenea, fara falsa modestie, ca exista in aceasta opera ...

Mi-am intitulat comediile anti-piese, drame comice, iar dramele mele pseudo-drame sau farse tragice, caci, mi se pare, comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednica de luat in ris. Pentru spiritul critic modern, nimic nu poate fi luat pe de-a-ntregul in serios, nimic pe de-a-ntregul in ris. Am incercat, in Victimele datoriei, sa inec comicul in tragic. Amedeu e, inainte de toate, drama cuplului. O drama realista, dar tratata cu mijloace neobisnuite, cu elemente insolite, precum acest perso...

La inceputul anilor '50, în cea mai fecunda si mai ludica perioada de creatie, alaturi de piesele care i-au adus celebritatea - Cintareata cheala, Lectia, Scaunele -, Eugčne Ionesco a scris mai multe scenete care reprezinta nu numai laboratorul pieselor "clasice", dar si calea directa de exprimare pentru virtuozitatea comicului sau deopotriva insolit si frapant de concret, eliptic si luxuriant. Caracterul lor de farsa-improvizatie da jocului o libertate a experimentului nemaiintilnita p...

Volumul VII al seriei de teatru reuneste doua piese incheiate de autorul Cantaretei chele in acelasi an, 1962. In Pietonul aerului Ionesco exploreaza tema singuratatii artistului neinteles de o societate pragmatica, reprezentata in piesa de un grup caleidoscopic de englezi. Prinsi in cotidian, acestia se dovedesc incapabili sa accepte obsesiile autorului, prezent aici sub numele personajului sau Berenger: jocul pur al fanteziei si al visului care-i permite sa se inalte in aer cuprins de beatitud...