„Lilica mi-a cerut sa-i duc un condei, cerneala si un teanc de hartii langa pat, zicand ca inca mai avea mult de lucru si nu stia cat timp ii mai ramasese. Degeaba am rugat-o sa se odihneasca. I-am facut pe plac, trebuia sa evitam supararile cu orice pret. Am lasat-o privind pe fereastra, spre gradina ei, aramita de toamna, si spre cei cativa butuci de vie, ramasi neculesi. Iulia, cu lacrimi siroindu-i pe obraji, aprindea lumanare dupa lumanare. Trei ceasuri mai tarziu, am auzit un geamat,...
