Laurentiu Duican a primit, in felul lui, laurii tineretii fara batranete. Mai intai ai tineretii, cand studentul de la Facultatea de Automatica Bucuresti pornise de la speranta la implinire. Pentru el, timpul s-a oprit la nici douazeci de ani, iar lumea, fara sa stie, era mai saraca in ceea ce, rational si visator deodata, ar fi putut-o spori. - Prof.univ.dr. Elena Solunca, Academica, 11, nr.6, aprilie 1992, Bucuresti
Nota asupra Editiei:Acest volum a fost gandit ca eveniment comemorativ dupa ...
