„In versuri limpezi, bine ritmate si precis daltuite in expunerea lor, George Sicoe-Vidreanu pune alaturi umor si nostalgie, uimire si tristete, ganduri si peisaje. Este un traditionalist intors totusi cu fata spre o lume moderna, alergand, cum si marturiseste de altfel, prin toamna cu aduceri aminte si ploi nesfarsite, «prin veacul nebun», «intr-un cerc vicios».
