Garderoba de aripi e ca un cuprins continuu, fara introducere si fara incheiere. Fara teama de a reflecta cotidianul in esenta lui cameleonica, deopotriva suferinta si zbor, necuratie si sfintire, pacla irespirabila si xigenare mai mult decat plamanul poate cuprinde, actul po(i)etic se confunda cu ritualul de (pe)trecere. Vers dupa vers, aripa dupa aripa, scoase din garderoba mare cat lumea, in actul receptarii, cititorul e transportat dinspre eveniment spre imanent la (re)vedere, intr-un fel de...
