Tema esentiala a poemelor lui Radu Sorescu este ceea ce el numeste iubirile postume. Pe acestea vrea sa le execute poetul retras, daca inteleg bine, din haosul lumii publice, pentru a medita in singuratatile muntelui – ca monahii din epica lui Sadoveanu – la destinul sau de om religios si, totodata, la tradarile suferite intr-o iubire himerica. Versul sau este ca lancea lui Apollo, cu un varf raneste, cu celalalt tamaduieste. Se cerceteaza pe el si se regaseste, in egala masura, vino...
