„Apocalipsa lui Komartin este una foarte intensa, pulseaza frenetic, are un dinamism intrinsec, necultivat. Cu cat isi denunta, cat mai sec, fara sa epateze, accesele suicidare, zvacnirile de constiinta, lipsa de incredere in posibilitatile poeziei, abrutizarea, chiar puseurile autodistructive, cu atat e mai aproape de miezul vietii, cu atat trairea sa e mai acuta. Nu cauta sa explice, nu incearca sa dea, prin poezie, o forma crizei; pur si simplu o contempla. Sta acolo, nu fuge,...
