Poeziei, pentru tot
Aidoma unei mari iubiri, Poezia nu bate la usa sfioasa, intreband: „Primiti cu fluturi?”
Te invadeaza pur si simplu cu neobosite insomnii, cu verbe indelung cautate, cu noi sau vechi acorduri pe care le credeai uitate, cu gesturi sovaitoare sau nesabuite, cu stari de visare sau neliniste aproape ca un montagnes russes, cu flori nestiute si cu metafore strasnice care-ti rasar in cele mai (aparent) nepotrivite momente si atunci trebuie sa te supui ca nu cumva ...
