„Vara, inravarsatul zorilor, glasul cucosului s-auzea, nu s-auzea la ceas hotarat, dar glasul lui cuconu Ionita Hrisanti niciodata nu dadea gres, de indata ce incepea sa se ingane ziua cu noaptea si cand, inca, nu se afla pe drum nici tipenie de om...- Stefane!...Si dintr-un bordei in pamant tocmai din fundul ograzii largi, acoperite peste tot cu iarba verde, marunta si curata, Stefan rasarea somnoros... Si scurt, gros, batran si indesat, cum era, ai fi zis ca mai degraba se da de-a dura, ...
