< Am deschis ochii intr-o baie de lumina. Pereti varuiti, asternuturi albe, o raza orbitoare dar rece tasnea pe servetul ajurat de pe masa prin singurul geamlac deschis. Si Gene care ma pandea de pe scaun, ca un dulau de casa, nerabdator. Intrase si iesise de cateva ori pe usa care scartaia, dar n-o auzisem. E foarte cald, te sufoci aici, in brutarie, zice. Da, miroase a dulce, a bine. Pentru noi, ma simt datoare sa-i spun dintre uriasele perne in care ma proptesc, asa e cand e bine, e ca in ...