„In locul lui Kant si Hegel, lui Borges ii place sa-i citeasca pe Berkeley si pe Schopenhauer, apoi se intoarce din drum, adincindu-se in lectura ereticilor fara numar ai Evului Mediu, a ginditorilor gnostici si ezoterici, a comentatorilor musulmani ai lui Aristotel, de la care ia o multime de citate, adevarate sau imaginare. Amintind in acelasi timp de Sherlock Holmes si de un teolog, de un ateu modern si de un ginditor mistic, ratiunea lui Borges este o facultate de iluzionist...” ...
