Arhitectura simbolica a romanului, in aparenta, o naratiune elementara, cu o singura linie de subiect si cu personaje care se inscriu mai degraba intr-o tipologie decat intr-o psihologie (...), umorul si lejeritatea cu care povesteste personajul-narator peripetiile calatorilor, aventura captivanta in sine si ineditul acesteia, frumusetea peisajelor subpamantene, imaginatia debordanta a lui Verne, care faureste o lume fara vreun analogon in realitate, oricat de aproximativ, populand-o cu creaturi...
