„Pe cand eram foarte mica, bunica imi recita din cand in cand, seara, la culcare, o poezioara de o strofa, in care personajele principale, intruchipate ghidus de ea cu palma rasfirata in aer, erau degetele de la o mana. Ce incantare putea fi sa o urmaresc! Am incercat sa readuc poezioara in prezent, imbogatind-o cu noi aventuri ale acestor personaje atat de insemnate. Nepotii mei de cativa anisori o asculta fermecati, la inceput cu ochii mariti de mirare si apoi, din ce in ce mai mici, pe ...
