Nu e prima data cand scrisul Parintelui Ioan-Florin Florescu ma instruieste, ma consoleaza, ma bine dispune. Ca cititor, am intotdeauna ceva nou de invatat, ceva intremator de trait, ceva de natura sa transforme raspunsurile gata-facute in pasiune interogativa, in cautare rasplatitoare. Ceea ce, din pacate, e o experienta rara, cand e vorba de alte texte „edificatoare”, in care, de multe ori, cum o spune si Parintele Florescu, certitudinile previzibile evacueaza „uimirea si cut...
