Ideea elaborarii unei antologii de filosofie juridica a aparut din nevoia de a oferi studentilor, celor care se instruiesc in domeniul stiintelor juridice posibilitatea de a-si construi o cultura adecvata in specialitate, punandu-i in contact cu cele mai stralucite minti din istoria gandirii umanitatii, prin selectarea unor texte de referinta din operele acestora. Nu am ales doar selectia publicarii unor texte, ci am incercat sa subliniem contributia marilor ganditori din istoria culturii umanitatii in domeniul filosofiei dreptului, oferind note pe care le-am considerat indispensabile, lamuriri preliminare, utile pentru intelegerea textului, fara a rapi cititorului placerea descifrarii si interpretarii lui.

Lucrarea de fata se constituie intr-un argument solid pentru a evidentia legatura funciara intre filosofie si drept. De altfel, filosofia dreptului este acea parte a filosofiei care priveste dreptul. Filosofia este insa studiul universalului, dar, in masura in care filosofia are ca obiect dreptul, in aceeasi masura dreptul este studiat in esenta sa universala. Daca studiul dreptului in ceea ce el are universal constituie obiectul Filosofiei dreptului, trebuie sa observam insa ca dreptul se poate studia si in caracterele sale particulare: in acest caz el formeaza obiectul stiintei juridice sau jurisprudenta in sens strict. Diferenta intre stiinta si Filosofia dreptului consta anume in modul in care una si cealalta considera dreptul: prima in natura lui particulara, a doua in esenta lui universala. Este clar ca nicio stiinta juridica speciala nu poate sa ne spuna SIC ET SIMPLICITER ce este dreptul in universal, ci poate numai sa ne spuna ce este dreptul la un anumit popor, intr-un anumit moment. Definitia dreptului in general e o cercetare care transcende competenta oricarei stiinte juridice in parte; ea este insa cel dintai tel al Filosofiei dreptului. Filosofia dreptului cerceteaza ceea ce trebuie sau ceea ar trebui sa fie in drept, in opozitie cu ceea ce este, opunand un adevar ideal unei realitati empirice.

Filosofia dreptului cuprinde, dupa Giorgio del Vecchio, trei ordine de cercetari: logica, fenomenologica si deontologica si se poate defini astfel: „Filosofia dreptului este disciplina care defineste dreptul in universalitatea sa logica, cerceteaza originile si caracterele generale ale dezvoltarii sale istorice si il pretuieste dupa idealul de justitie afirmat de ratiunea pura.” Filosofia dreptului nu este deci un exercitiu steril si arbitrar, ci raspunde unei exigente naturale si constante ale spiritului uman, unei vocatii intrinseci a lui.