N. 1825 (1819?), com. Bolintinul din Vale, jud. Ilfov - m. 20 aug. 1872, Bucuresti. Poet. Fiul aromanului Enache Cosmad, negustor, arendas, apoi functionar, si al Anicai (n. Bolintineanu). Ramas orfan de mic, este crescut de o matusa, la Bucuresti, unde invata la Scoala de la Coltea, apoi la Colegiul Sf. Sava. Din 1840, copist la Secretariatul Statului. Debuteaza in Curier de ambe sexe (1842) cu elegia O fata tanara pe patul mortii, care-i aduce celebritatea. Membru al „Fratiei” si al „Asociatiei Literare” (din 1843), este trimis cu o bursa a asociatiei (1846-1848) la Paris, unde urmeaza cursurile de la College de France (printre prof.: Jules Michelet, E. Quinet, Ph. Chasles) si activeaza in cadrul „Societatii Studentilor Romani”. In timpul Revolutiei din 1848 este membru in Comisia de Propaganda si redactor-sef al ziarului Popolul suveran. Exilat dupa revolutie, sta la Paris pana in 1851 (editeaza aici Albumul pelerinilor romani). Calatoreste prin Europa, Asia Mica, Egipt (Calatorii in Palestina si Egipt, 1856; Calatorii pe Dunare si in Bulgaria, 1858), poposind la romanii macedoneni (Calatorii la romanii din Macedonia si Muntele Athos sau Santa-Agora, 1863). Repatriat (1857), scoate ziarul unionist Dambovita (1858) si desfasoara, ca ministru si consilier intim al lui Cuza, o activitate politica de modernizare a statului roman. Ministru secretar de stat la Departamentul Trebilor Straine si ad-interim la Departamentul Controlului in guvernul prezidat de Stefan Golescu (1861); ministru al Cultelor si Instructiunii Publice in guvernul prezidat de M. Kogalniceanu (1863-1864). Dupa 1866, se retrage din viata politica, a carei orientare o cenzureaza in satire (Nemesis, Eumenidele, Ielele, Menadele) si o comenteaza in lucrari de proza politica romantica si democratica (1869). In ultimii ani ai vietii, amenintat de mizerie si boala, scrie enorm, in toate genurile: epopee (Traianida, 1870), poem dramatic (Conrad, 1867), romane (Manoil, 1855; Elena, 1862), drame „historice”, biografii romantate, azi ilizibile. Ca poet, se face cunoscut si in strainatate cu volumul Brises d'Orient, lansat elogios de Ph. Chasles si bine primit de criticii francezi (printre care si Th. de Banville).