Aflat in pragul virstei a treia sau chiar in mijlocul ei, fiecare narator din volumul de povestiri al Ioanei Scorus face o confesiune, fie autoironic, fie cinic, deseori inflacarat, dar mereu insotit de o mult mai tinara femeie, caci nedreptatea imbatrinirii poate fi amagita doar alaturi de o partenera in floarea virstei. Uneori, totul se face tandari, precum cupa de clestar a unui imparat al Japoniei, pastrata intr-un muzeu londonez si furata pentru a-i oferi iubitei un ceai verde japonez. Alte...
