Descriere - Armonia, volumul I

Manual de Armonie pentru clasele a IX-a si a X-a, volumul I

Cercetarile istorice au dus la concluzia ca, in antichitate si multa vreme dupa aceea, oamenli au practicat numai cantarea pe o singura voce (la unison) sau, cel mult, in octave. De-abia in evul mediu, intre anii 800-900, se semnaleaza primele rudimente de polifonie.

Practicata la triceput spontan, in mersuri paralele, care se vor combina mai tarziu cu miscari oblice si contrari, aceasta muzica pe mai multe voci este codificata, in preajma secolelor X-Xl, printr-o serie de reguli. Termenul decontra punct apare catre anul 1300, in lucrarile teoretice ale lui Philippe de Vaty si Johannes de Muns,care vin sa consfinteasca o practica instaurata intr-o maniera ce avea sa se numeasca ars nova, dupa ce muzica secolelor XII si XIII fusese etichetata ars antiqua. Contrapunctul, care nu trebuie confundat cu polifonia (a carei sfera este mai larga), este arta si stiinta organizarii si inlantuirii a doua sau mai multe melocfii simultane, care, posedand fiecare independenta sa, se imbina intr-un tot unitar, in functie de un cannts funuta.

Vom fi mai aproape de adevar- daca vom interpreta etimologia, provenind din punctum contra punctum, ca insemnand fraza contra fraza si nu nota contra nota, cum se explica de obicei. Vom acorda, astfel, termenului de punctum, acceptia sa din teoria medievala, unde punctun reprezinta fraza si nu nota izolata, ca in terminologia gregoriana. Se cuvine sa subliniem, in mod special, esenta melodica si caracterul orizontal al contrapunctului, in opozitie cu axarea pe verticala, specifica annoniei.

Fara sa ignore, sa conteste sau sa neglijeze intervalele armonice, pe verticala, nascute intre voci (pe care, de altfel, le verifica si le reglementeaza riguros), contrapunctul, totusi, are drept obiectiv principal desfasurarea imbinata a melodiilor concomitente. Incepand cu contrapunctul la trei sau mai multe voci, putem avea uneori senzatia unor acorduri. Dar acestea nu reprezinta constructii organizate,  doar rezultante pe verticala ale unor mersuri simultane pe orizontala.

Asa, de pilda, unul din cele mai  vechi exemple de aparente acordice ni-le ofera Guillaume de Machaue, intr-o lucrare contrapunctica, catre 1360, in Missa Notre Dame, care este totodata si cea mai veche missa polifonica pe patru voci, pastrata pana la noi.


Nr. de pagini : 238