Descriere - Secretul dezvaluit al corpului si spiritului

Inregistrarile mnemonice si modularile neuro-hormonale

Conexiunea care face legatura intre idei provine din variatiile lente suferite de secretiile hormonale. Astfel, aceste secretii nasc ideatii cu afinitati intre ele, oricare ar fi momentul in care au fost inregistrate. In schimb, variatiile brutale ale acelorasi secretii hormonale explica schimbarile ideatice sau ideologice care apar brusc in gandirea noastra, fara ca asocierea ideilor sa poata justifica acest lucru. Vibratiile nervoase provenite de la un stimul care excita unul dintre cele cinci simturi ale noastre va intalni in fluxul sangvin cantitatea de hormoni necesara pentru inregistrarea acestuia. In cazul hipertiroidienilor, abundenta secretiei tiroidiene le ofera o memorie excelenta; in cazul altor indivizi, doar o suita de repetitii va putea permite secretiei tiroidiene sa asigure o inregistrare sau alta. Cu exceptia cazurilor de hipotiroidie reala, in care memoria e aproape inexistenta, in cazul multor indivizi, vor fi necesare eforturi si repetitii sustinute, toate acestea doar pentru o inregistrare mediocra.

La fel se intampla in cazul copilului cuprins de somn dupa-amiaza. Tiroida sa fiind epuizata, indreptandu-se catre hipofunctie, orice inregistrare senzoriala si cognitiva devine imposibila, copilul fiind incapabil sa invete o lectie sau sa-si termine o tema. Creierul copilului, tabula rasa, neimprimat cu nimic la nastere, trebuie sa inregistreze progresiv toate datele viitorului sau psihic. La inceputul vietii sale, copilul nu poseda decat senzatii. Plecand de la acestea, se va constitui viitorul sau intelect; aceasta constitutie este imposibila fara actiunea numeroaselor inregistrari care sa-i formeze memoria si automatismele viitoare.

Paleta extrem de diversa a psihologiei umane nu-si conditioneaza la intamplare inregistrarile mnemonice. Acestea se efectueaza in functie de activitati biochimice hormonale puternice care dau memoriei copilului calitatile specifice, acelea ale psihicului sau. Senzatiile nu sunt decat amprente extrase din realitati. Pe masura ce avanseaza in viata scolara, realitatea devine din ce in ce mai abstracta si copilul trebuie sa invete cunostinte, adica imagini verbale, ale caror sensuri le-a invatat, reprezentari imaginative, date stiintifice sau matematice lipsite de o realitate tangibila.

Daca reusim sa le inregistram, totusi, aceste amintiri pot disparea rapid. Mai exact, evocarea lor mnemonica ne este foarte dificila, ne mai reusind sa reinviem compozitia hormonala care ne-ar fi permis sa ni le amintim. Pentru a evita inconvenientul acesta, secretiile glandulare inregistreaza anumite categorii de date pentru care s-au specializat.

Doctorul J. Gautier ne-a oferit in legatura cu acest subiect o interpretare foarte elaborata a felului in care s-ar petrece mecanismele functionale "neuro-hormonalo-mnemo-ideatice”. Daca verificarea experimentala a unor astfel de mecanisme se dovedeste extrem de dificila, e totusi sigur ca aceasta interpretare se bazeaza pe constatari functionale si pe fundamente organo-fiziologice reale, avand deci toate sansele de a raspunde fenomenelor asa cum exista ele. Trebuie sa admitem, spune el, ca inregistrarile noastre diverse se situeaza imprejurul fiecaruia din vasele noastre capilare sangvine care iriga celulele cerebrale. Fiecare vas microscopic, cu toate celulele pe care le iriga si le hraneste ar  reprezenta un fel de "micro-creier” (vezi schema pagina 254 carte).

In ciuda unei constitutii identice, neuronii prezinta capacitati diferite si nu par sa fie distribuiti la intamplare in masa noastra cerebrala. Diversele proprietati neuronale provin din secretiile hormonale care ii influenteaza. Aceste secretii le provoaca maturizarea, stabilind atat inregistrarile, cat si evocarile mnemonice. Am putea sa ne intrebam cum de hormonii, circuland in fluxul sanguin, nu actioneaza dezordonat asupra celulelor nervoase, caci nimic nu pare sa-i poata fixa pe o celula sau pe alta. Proprietatile hormonilor ofera explicatii acestei intrebari. Hormonii se fixeaza mai mult sau mai putin rapid, in functie de calitatea celulelor organice. Adrenalina dispare din sange aproape imediat dupa punerea ei in circulatie. Tiroxina e deja folosita intr-un ritm mai lent, o regasim inca in circulatie dupa un anumit parcurs sangvin. Hormonii hipofizari au o actiune si mai indelungata. In fine, hormonul genital fiind obligat sa parcurga o distanta mare inainte de a ajunge la creier, este de departe cel mai tenace si persistent.

Imediat ce adrenalina reuseste sa ajunga la nivelul capilarelor cerebrale, acest hormon traverseaza peretii vasului si impregneaza (amprenteaza) neuronii situati cel mai aproape de invelisul sau. Tiroxina, la randul sau impregneaza celulele nervoase urmatoare, dupa care e randul hormonilor hipofizari si, in sfarsit, randul hormonului genital interstitial, care influenteaza neuronii cei mai indepartati de punctul de sosire al curentului sangvin. Cantitatea de elemente celulare pusa la dispozitia fiecarui hormon e fundamental variabila in functie de tipul glandular intelectual caruia apartine individul. Exista tipuri glandulare somatice a caror dominanta se exerseaza asupra fiziologiei, si tipuri glandulare a caror dominanta se exerseaza asupra intelectului. Glanda care e predominanta la un individ are tendinta de a impregna un numar mai mare de neuroni in comparatie cu celelalte glande ale aceluiasi subiect. Glanda care predomina asupra creierului conditioneaza mentalitatea indivizilor. Un hormon poate astfel sa aiba un impact puternic asupra celulelor-tinta privilegiate.

Hormonii actioneaza in simbioza si in sinergie. Astfel, un hormon specific are nu numai puterea de a actiona asupra propriilor celule-tinta, dar si aceea de a face sa participe celelalte influente hormonale la propria sa actiune specifica. Acest lucru explica modularile influentelor endocrine. Toti hormonii poseda un radical biochimic aromatic cu dubla legatura de carbon care le da proprietati similare. Acest fapt ar explica de ce adrenalina, fixata in primul rand, nu poate reaminti decat inregistrari de fapte si lucruri concrete sau materiale.

Tiroxina actioneaza in principal asupra imaginilor desemnate de limbaj, dar partial si asupra faptelor materiale. Hipofiza isi exerseaza inainte de toate influenta asupra datelor de calcul, de logica, asupra notiunilor matematice si stiintifice, dar si asupra realitatilor concrete si imaginilor in legatura cu datele stiintifice. In fine, genitala interstitiala isi exerseaza esential activitatea asupra abstractiunilor complexe, asupra ideilor legate de marile probleme umane, asupra chestiunilor estetice, artistice, stiintifice, morale si religioase. Acest punct de vedere poate explica cum suprarenalul reuseste sa ajunga cu usurinta numai la obiectivele materiale, cum tiroidianul poseda o imaginatie debordanta in care poate amesteca si idealiza elemente obiective, concrete, cum hipofizarul e inzestrat cu simtul realitatii si cu o anumita imaginatie si cum manuieste cu usurinta abstractiile matematice si stiintifice, si la final, cum genitalul e capabil sa ajunga la ideatii de ordin superior, aceste ideatii ingloband atat realitatile concrete si obiective, ideile imaginative, datele stiintifice cat si abstractiile cele mai puternice si cele mai diverse.

Posibilitatile genitalei interstitiale permit deci hormonului genital de a evoca toate ideatiile apartinand celor trei calitati de inregistrare glandulara. In momentul evaluarii si estimarii lor, aceasta face posibila obtinerea unei valori de identitate care ofera posibilitatea de extragere a unei legi. Nu am vazut, fara indoiala, niciodata, un poet liric entuziasmandu-se de descoperirea unei legi biologice, un matematician sa faca poezie, sau daca a facut-o, sa fie o exceptie. In schimb, Renasterea Italiana si chiar secolul al XVII lea ne-a demonstrat tipuri de inteligente interstitiale exceland in poezie, muzica, arta, arhitectura, stiinta si cateodata in medicina.

· Gandirea, memoria, rezultat hormono-neuronal

Rolul pe care-l joaca glandele noastre endocrine in formarea inteligentei devine acum mai clar. Stim ca inteligenta incepe odata cu activitatea simturilor, caci glandele sunt cele care ne incita sa inregistram senzatii si cunostinte. Functionarea obisnuita a glandelor si calitatea specifica a hormonilor determina in creier mai multe feluri de idei care prezinta asemanari. Aceste idei, care reprezinta din punct de vedere fiziologic vibratii hormono-nervoase, provin dintr-un regim hormonal care pastreaza de obicei ambianta ideatica care stabileste cadrele mentalitatii noastre. Astfel, se nasc in creier ganduri invecinate. Fenomenul de vecinatate ideativa a incitat psihologii sa admita asocierea de idei, dar asemenea idei pot fi inregistrate in perioade si circumstante foarte diferite. Tendintele hormonale care asigura alegerea si fixarea unor astfel de idei sunt cele care determina si rememorarea lor. Plecand de la aceste idei care adeseori revin spontan fara un motiv anume, noi gandim, meditam sau ne sistematizam ideile, stabilind astfel elementele personalitatii noastre ganditoare.

Elaborarea gandurilor noastre se deruleaza intr-o ambianta care tinde sa le reconecteze, sa le clasifice in categorii mai mari. Fara actiunile hormonale, n-ar exista nicio unitate in cadrul inteligentei; inregistrarile noastre senzoriale si ideatice s-ar face la intamplare si niciodata dupa un plan prestabilit. Daca am fi incapabili sa ne aducem aminte de aceste cunostinte inregistrate, ideile cele mai surprinzatoare ar incolti in fiinta noastra intr-un mod aleatoriu. Daca am vrea sa studiem matematica, ne-ar veni in minte idei poetice, literare, de calatorie, sau amintiri din copilarie. Daca secretiile glandulare n-ar determina aparitia ideilor in raport cu senzatiile, emotiile si activitatile, ce s-ar mai alege de toate actiunile noastre? Care ar fi situatia indragostitului care ar vrea sa faca o declaratie de dragoste si mintea lui i-ar pune la dispozitie doar idei banale si ridicole? Din fericire lucrurile nu se intampla in acest fel.

Aflate la baza psihicului, senzatiile sufera transformari profunde, facand posibila asimilarea acestora de catre intelect. Toate datele pe care le stabilim solicita o secretie definita si determinata printr-un procedeu extrem de precis. Gratie acestui dozaj foarte exact, celulele cerebrale se pot imprima, putandu-se constitui astfel o memorare precisa si clara pentru a obtine o evocare rapida si fara efort. Fara aceasta exactitate si precizie, gandirea noastra ar cadea prada unui haos total. Abstractiunile complexe ar fi foarte greu de obtinut, caci ar fi lipsite de orice stari sentimentale, care de altfel stau la baza originii lor. In incercarile noastre psihologice sau in meditatiile noastre ne-am confrunta mereu cu gandurile cele mai contradictorii si cele mai putin potrivite, fara ca noi sa le fi ales. Aceasta tendinta se regaseste intr-o mica masura la subiectii de tip tiroidian. Poetii, de exemplu, pot recurge la ideatii infrumusetate, apeland la imagini si impresii sentimentale; mintea lor e imprecisa, cu o puternica tendinta imaginativa.

Acestia isi pot elibera cu usurinta intelectul de necesitatile din realitate pentru a se indrepta catre senzatii idealizate si ireale. Curentul impresionist in pictura s-a nascut din impulsul tiroidian. Acest aspect al gandirii nu este propriu doar poetilor, ci si copiilor si unui anumit numar de subiecti de sex feminin. Unele persoane pot surprinde prin ideile lor fara continuitate, idei care sar "de la una la alta” intr-un mod spontan. In ciuda unei inteligente vii, aceste persoane nu par sa-si dea seama de lucrul acesta. Spiritul lor imaginativ, intotdeauna receptiv la toata gama de senzatii, da nastere ideilor si realitatilor de natura stranie, inedita, ireala, burlesca sau comica.

Intr-o conversatie, subiectii tiroidieni care fac anumite conexiuni surprinzatoare intre diferite idei, nu stiu sa spuna care sunt motivele acestor legaturi. Isi surprind astfel interlocutorii, care nu reusesc sa faca legatura dintre ideile exprimate si subiectul abordat. Discutiile devin dificile, tinzand spre o continua deplasare a tuturor chestiunilor abordate. Astfel, ideatiile noastre, "ideile-sentiment” pe care le avem, chiar mai mult de-atat, abstractiunile si cunostintele noastre, solicita mecanismului de functionare endocrin, un dozaj hormonal extrem de precis, conform ideatiei dorite. Gratie acestei precizii, datele psihologice si intelectuale isi gasesc in neuronii cerebrali un loc, in raport cu structura mentalitatii noastre si cu functionarea sa obisnuita.

Numai in functie de anumite cantitati hormonale precise putem fixa in mentalul nostru informatii stiintifice, literare, artistice sau practice, fiecare dintre acestea fiind inregistrata in si dupa categoria aptitudinii careia ii apartine. Pentru a ne reaminti oricare dintre aceste informatii dam nastere secretiei adecvate rememorarii acesteia. E probabil sa reusim acest lucru doar prin tatonare, adica variind cantitatile si calitatile secretorii, care se amesteca cu vibratiile corespunzatoare.

....

Astfel, doar calitatile functionale ale neuronilor sunt insuficiente pentru a reflecta realitatea neuro-cerebrala. Functionarea neuronilor e determinata de neuro-transmitatorii lor sinaptici, insarcinati sa puna in circulatie influxul nervos. Influxurile nu sunt altceva decat vibratii care intra in rezonanta cu secretiile hormonale, pentru a genera toate activitatile noastre psihologice si intelectuale. Avem obiceiul de a distinge si chiar de a separa ceea ce este de ordin intelectual de ceea ce este de ordin afectiv sau sentimental. In realitate, aceste doua categorii provin din aceeasi baza fundamentala: senzatiile, care sunt portile de intrare ale oricarui psihism. Ceea ce este de natura intelectuala recurge la un mod de elaborare special, cu un punct de plecare senzorial, odata ce senzatiile sunt inregistrate sub forma de ideatie.

Ideile sunt asadar imprimari cerebrale cu punctul de plecare in senzatiile din realitate, fiind reprezentarea acestora. Aceste reprezentari devin in mentalul nostru din ce in ce mai abstracte, adica reusesc printr-o elaborare intelectuala anume sa capteze din real nu doar aparentele accidentale, ci chiar substanta lucrurilor dincolo de aparentele lor senzoriale. Secretia responsabila pentru a pune sa treaca senzatiile noastre prin acest puternic efort de elaborare intelectuala, nu e alta decat hormonul genital interstitial, care actioneaza asupra creierului, hormon de care sunt privati majoritatea bolnavilor mintal, punandu-i astfel in imposibilitatea absoluta de a efectua aceste elaborari. Conditionand starile noastre emotionale, secretiile endocrine stabilesc o legatura intima intre starile organice, ideatii si posibilitatile intelectuale. Si daca estimam ca suntem capabili sa emitem idei pure, gandurile si expresiile noastre sunt in realitate in functie de sentimentele noastre, caci de obicei nu facem efortul intelectual de a extrage dintr-un fapt, dintr-o constatare sau o realitate, esenta sa fundamentala, semnificatia sa esentiala.