Descriere - Cele cinci simturi ale fiintei umane si iubirea
Cui nu-i plac petalele, nu are nicio bucurie in luna mai.
Michelangelo
In Micul erou, una dintre cele mai frumoase nuvele ale lui Dostoievski, un adolescent merge sa isi petreaca vacanp de vara Intr-o casa de tara, plina de "oameni mari", bogati si indiferenti fata de persoana sa, ocupati sa teasa, de la inaltimea lor, intrigi ale unor povesti de dragoste complicate, mai mult sau mai putin autentice, sau mai mult sau mai putin legitime. Baiatul se poarta ca o pisica precaura, suporrand tachinarile unei femei insolente, amorezandu-se de o alta, care ii va inspira sentimemele cele mai inflacarate si mai pure, dar fiind In cele din urma dezamagit cu cruzime.
Este o poveste fermecatoare, desi In mod curios putin cunoscura, care mi-a fost intotdeauna draga datorita paralelei la care m-am gandit adesea, Intre micul erou care da numele povestii si adolescentul care eram eu la Inceputul anilor '30. Aveam In jur de doisprezece ani la acea vreme si tatal meu m-a trimis, din nu se stie ce motive, sa-mi petrec doua saptamani din vacanta de vara la unul din prietenii sai care avea, langa Torino, o vila mare si veche, una dintre acelea care in Piemont sunt numite "castel", urmand prin aceasta exemplul Frantei vecine.
Cred ca aceasta poveste ar parea foarte normala astazi, cand raporturile dintre persoane s-au simplificat, iar barierele dintre generatii au devenit mai putin rigide. Dar in acea epoca situatia era cu totul alta si prezenta mea mi se parea foarte neobisnuita In acea casa complet straina, fara niciun alt baiat de varsta mea, printre adulti care nu erau dispusi sa-mi
acorde decat afectiunea putin disranta pe care o manifestau fata de cainii si pisicile 10 r.
Cat despre stapanul casei, acesta era preocupat numai sa repartizeze oaspetii in numeroasele camere, dupa o regula care ma intriga cu atat mai mult cu cat mi se parea de neinteles. Astfel, de ce una dintre verisoarele
mele indepartate, o fata frumoasa de douazeci de ani, avea o camera atat de departe de a mea, de vreme ce era singura pe care o cunosteam printre atatia straini? Am continuat sa-mi pun aceasta Intrebare, chiar daca in cele din urma rn-arn bucurat ca se afla la distanta, caci aceasta mi se parea a fi confirmarea unei independente pe care o gustam pentru prima data. Dar aceasta Intrebare, ca si multe altele, a ramas fara raspuns.
Vila, dupa cum am spus, era imensa; dupa necesitati, fusesera facute amenajari mai mult sau mai putin fericite la cladirea initiala, in mai multe locuri, astfel ca ansamblul constituia un adevarat labirint. O multime de scari Intortocheate, fastuoase sau secrete, alte scari spiralate, coridoare, balcoane, galerii, pasarele care conduceau de la o camera la alta. Usi secrete se deschideau spre sali de baie somptuoase, alcovuri, in timp ce alte usi, Incadrate in stuc, acoperite cu oglinzi si deasupra carora se aflau motive mitologice complicate se dovedeau a fi false, sau in cel mai bun caz nu erau decat usi de dulapuri.
Singur si lasat de capul meu, din ce in ce mai fericit ca eram liber, cutreieram indelung printre meandrele acestei arhitecturi, intiparindu-mi in minte fiecare detaliu, de la desenele pardoselii pana la gravurile de pe pereti, unde se vedeau fete cu crinoline acceptand tot felul de Irivolitati din partea unor baieti cu pantaloni scurti. Conremplarn totodata si tavanul pe care un pictor local il umpluse cu imagini cu vanatori, pescari, navoade, caini, rate si pesti, dar si (mai ales) cu fete care se imbaiau si care aveau drept unic vesmant rosul sanatos al obrajilor plini si al feselor rotunde, afisate ostentativ.
Tot mai atent, am inceput sa remarc atunci camerele inchise, usile zavorate care ma impiedicau sa vad, dar nu si sa trag concluzii sau sa-mi imaginez. De fapt, cele cinci simturi ale mele, trezite si alerte, ma Impingeau sa urmez o infinitate de piste, sa culeg o serie Intreaga de indicii cu totul noi pentru mine. O data era un parfum insistent care plutea in aer, venind din spatele usii unei sali de baie, un amestec de crema, spuma, vapori foarte dulci, chiar mirosul unui corp ingrijit cu mare delicatete.
Contine ilustratii si imagini color
Anul aparitiei: 2013
Nr. pagini: 368
