„Proza rurala” ajunsese sa insemne, in perceptia obsteasca, o proza conservatoare, desueta, presupus simplista, schematica, dand seama cu mijloace artistice modeste de o realitate umana mai degraba rudimentara, lipsita de rafinament, subtilitate ori profunzime sufleteasca. I se opunea, intr-o viziune cvasi-maniheista, proza urbana, presupusa a fi in mod automat purtatoarea complexitatii, a innoirii si rafinamentului, a valorii.
In practica, insa, respectiva prejudecata a fost, de fa...
