„Proza rurală” ajunsese să însemne, în percepţia obştească, o proză conservatoare, deşuetă, presupus simplistă, schematică, dând seamă cu mijloace artistice modeste de o realitate umană mai degrabă rudimentară, lipsită de rafinament, subtilitate ori profunzime sufletească. I se opunea, într-o viziune cvasi-maniheistă, proză urbană, presupusă a fi în mod automat purtătoarea complexităţii, a înnoirii şi rafinamentului, a valor...
