Prefata de Dan Ungureanu
Nu e prima carte a lui Doru Arazan pe care o citesc, dar este – in mod ciudat – cea mai adanc omeneasca. Spun „in mod ciudat”, pentru ca aceasta „cadere in dragoste” fata de fiintele din jur ar fi fost mai la locul ei in proza, in romanele pe care i le-am citit si care mi-au placut. Dar era inca doar literatura, in timp ce acest mare poem postmodern urca din cuvant in aura lui toata incarcatura de realitate pe care indrazneste sa o...
