Atunci cand am terminat de scris volumul precedent de memorii, Amintiri din Cotroceni ale unui fiu de ,,burghezo-mosier”, nu prevedeam nicidecum cǎ va fi atat de apreciat de catre public, crezand cǎ va trece cumva neobservat, asa cum se ȋntamplǎ, de obicei, cu acele cǎrti ai cǎror autori nu au notorietatea necesarǎ pentru a trece dincolo de baremurile impuse de publicul avizat.
Am considerat necesar sǎ deapǎn ȋn continuare amintirile mele, cu atat mai mult cu cat ȋn primul volu...