„Daca soarele lui Liviu Visan este animat de libertatea aurului si a focului stenic, astrul care il guverneaza poetic pe Laurentiu Sfintes predispune la indoieli inconturnabile, veritabil soleil noir de la melancolie. Liviu Visan renaste in teatrul dezmarginirii, in vreme ce Laurentiu Sfintes pune in scena detaliile campului saturnian. Sunt chei diferite, visand decriptari esentiale. De multe ori, cei doi poeti se angajeaza in explorarea celor care tin de tainele trecerii. Imaginile destea...
