Iata cum omul trist devine un alt om, nu se intreaba daca povestile lui aduc folos cuiva, daca are cineva nevoie de ele. Placerea omului de a spune si de a fi ascultat e multa! Ne place imbucurarea celui de langa noi cu clipe de farmec si alint, cu gesturi care ne impiedica sa fim singuri. Si poate ca mai este nevoie de poveste si pentru altceva. Fictiunea ne ordoneaza, instituie o ierarhie a sentimentelor traite, armonizeaza umbrele cu fulguratiile luminoase, separa semnificantul din zgura deri...
