Dobicin presupunea ca viata, vazuta la departarea bratului intins, reprezinta anume acea substanta care trebuie, in primul rand, raportata la armonia universala, dar si la cataclismele lumii. Ultima lucrare a sa, „Rudele lui Sura”, apare abia in (ceva) post-sovietism (1993), nuvela incheindu-se simplu… – emblematic (pentru situatia socio-nattionala de facto): „Sura se gandi si hotari ca trebuie s-o ia din nou pe calea smecherilor”.
