In 1994, cand a izbucnit pe piata ieudul fara iesire, cei mai multi dintre noi inca ne aflam incrancenati in utopia schimbarilor social-politice radicale. Atunci, Ieudul lui Ioan Es. Pop, ca si figurile Mortii in poetica lui Cristian Popescu, au surprins copios, intr-un mod oarecum visceral, as zice, tocmai prin caracterul de exceptie, funebru-stralucitor. Ieudul lui Ioan Es. Pop a impresionat, a avut o reala forta de impact la critica literara, dar nu a facut scoala, nu a iradiat.
Era foart...