Sa fii broscuta pare un lucru cat se poate de banal, dar sa fii printesa Lacului de nicaieri, sa domnesti peste imparatia broscutelor verzi ca smaraldul poate fi ceva intr-adevar deosebit.
Printesa Oac, caci despre ea vorbim, visa cu ochii deschisi la o altfel de imparatie — la Paradis —, ca la o gradina vesnic verde, cu raulete multe, cu liniste si hrana din belsug. Si pentru ca nu reusea sa ajunga acolo, printesa era tare trista. Nimic nu ii alunga tristetea: nici darul libelule...
