Tincuta Heinzel incearca sa identifice rolul artei si al esteticului in societatea contemporana, sa chestioneze formele pe care ele le imbraca sau modalitatile prin care acestea ar trebui sa intervina in viitoarele conjunctii existentiale.

Autoarea cerceteaza alcatuirea structurilor existentiale, ale formelor spatiale, tipurilor de memorie si ale sensibilitatii prin prisma impactului tehnologiei, in incercarea de a prezenta palierele de interventie teoretica ale noilor medii, tipurile de abordari si perspectivele posibile in contexul epoci digitalizate.

„Revolutia care a avut loc in consumul de electronice si de mijloace digitale de comunicare din a doua jumatate a secolului XX ne obliga sa vorbim de o adevarata turnura tehnologica. Oferind o baza comuna, digitala, de reprezentare si de operare a diferitelor elemente care compun cadrul nostru cotidian: sunet, imagine, informatii, tehnologiile digitale au creat un nou model de abordare a realitatii. Prin aducerea la un numitor comun, numeric, a diferitelor date ale realitatii, tehnologia digitala a avut un impact direct nu doar asupra conditiilor de viata cotidiana si a modalitatilor de interactiune, dar a condus la schimbari legate de maniera noastra de reprezentare si conceperea lumii. Corelatiile ce pot avea loc intre diferitele elemente ale cadrului fenomenologic si interfetele care traduc aceste corelatii, interactiunile ce se pot naste intre spatiul fizic si cel virtual antreneaza o serie intreaga de procese. Complexitatea transformarilor care au loc sub ochii nostri nu poate sa ne lase indiferenti. In acelasi timp, potentialul acestor tehnologii ramane inca a fi explorat. Rapiditatea procesului de integrare in structurile cotidiene a tuturor acestor tehnologii, posibilitatile pe care le ofera, utopiile pe care le genereaza, fac parte dintr-un proces in care creatori si utilizatori intervin constant in definirea si negocierea noilor structuri ale cotidianului”.