Carti in categoria Filosofie

“Despre interactiune sub incertitudine este subiectul cartii de fata. Foarte vast, aici el este doar initiat si cercetat din cateva perspective. Nu de putine ori, o strafulgerare de intuitie a unui autor – intuitia unei posibile certitudini doar imaginate – este preferata de cititori unor argumente sistematice, organizate cu rabdare. Dar, fara acestea din urma, cuprinderea si intelegerea fenomenelor nu este posibila. Or, noi oamenii traim permanent sentimentul minunat de a vre...

“Am vazut, in volumul precedent, cat de mult a contribuit filosofia scotiana a simtului comun la aparitia si la constituirea spiritualismului francez de la inceputul veacului al XIX-lea. Aceasta noua directie filosofica a influentat, la randul ei, dezvoltarea ulterioara a scolii scotiene, care paruse a intra, catre jumatatea aceluiasi veac, in decadenta. I-a procurat anume, prin opozitia pe care i-a inspirat-o, o perioada de inviorare, sau chiar de inflorire, pe care au reprezentat-o Hamil...

“Punctul de plecare subiectiv al mai tuturor schimbarilor voluntare ce se produc in viata omeneasca, atat sub formele ei individuale cat si sub formele ei colective, este de cele mai multe ori, daca nu totdeauna, starea de sentiment pe care ne-am deprins a o numi „nemultumire”. E un fapt de observare curenta ca atat scopurile, pe care le urmaresc oamenii in activitatea lor, cat si mijloacele de care se slujesc ei ca sa le poata realiza, se schimba necontenit. Iar explicarea ace...

“Sub formele pe care le luase la inceput, cu Fichte si cu Schelling, si care nu pareau inca, nici destul de clare, nici destul de temeinice, idealismul german, cu tot zgomotul pe care il produsese, prin uimitoarele lui indrazneli, nu izbutise sa inregistreze izbanzi definitive. Cu Hegel insa, noua directie a cugetarii filosofice post-kantiene parea ca ajunsese a se impune contemporanilor, cu destula putere si cu destula trainicie, pentru ca viitorul ei sa poata fi socotit ca asigurat. Si t...

“In volumul II al Istoriei sale, va cauta ecourile asupra idealismului german post-kantian, considerand ca singura distinctie care merita discutata e cea dintre idealismul obiectiv si cel subiectiv. Psihologismul lui Fries, realismul de tip Herbart si voluntarismul schopenhauerian raman obiectele de interes ale lui Negulescu. Dar nu raman cu mult in urma nici autorii „stangii hegeliene”: Strauss, Feuerbach, Marx si Stirner. Crestinismul cu metode stiintifice nu va putea fi deca...

Avem, asadar, o altfel de filosofie a istoriei. Semnat de un P.P. Negulescu care chestioneaza, plecand de la istoria evenimentiala, o istorie procesuala. Ce este „dat" sa se intample in istoria omenirii, plecand de la istorile fiecrui popor care uneori face rabat de la cultura de dragul civilizatiei? Daca evolutia politica a unei natiuni „trebuia" sa arate astfel, inseamna ca ea este rezultatul unui „dat" natural. Dar orice „dat" natural diferentiat, de la popor la popor,...

Ceea ce cititorul va descoperi in aceste pagini vor fi istorii ale modernitatii post-kantiene. Plurale, nelinistite, cu un apetit sistematizator feroce, filosofile modernitatii s-au dezvoltat in spiritul culturilor adverse si reactionare. Un crestinism criticist a facut posibila gândirea lui Hegel; un idealism metodologic a dus kantianismul pe culmile filosofiei germane al celor doua secole care au urmat revolutiei copernicane in filosofie; o filosofie a egoismului, criticista, in felurile...

“Volumul III al Destinului omenirii ne aduce inaintea constiintei un altfel de Negulescu: preocupat de conditia stiintelor umaniste, constient ca adictia discursurilor politice de „viata nationala” a civilizatiilor poate sugera „primejdii ascunse”, lucid inaintea conflictului disciplinar dintre stiinte care incep sa fie mai degraba naratiuni competitive asupra evolutiei fiintei in spatiu social decat instrumente care pot imbunatatii calitatea vietii, filosoful roman...

Nu este, fara indoiala, nicio nevoie sa asigur pe cetitori ca volumul al doilea al Destinului omenirii il continua pe cel dintai. Vreau numai sa le atrag atentia ca legatura dintre ele e atat de stransa incat partea de la inceput a volumului de fata ar fi trebuit sa formeze sfarsitul celui precedent, daca dimensiunile pe care le-ar fi luat, atunci, n-ar fi devenit excesive. Motive de comoditate practica au silit astfel editura sa modifice, din acest punct de vedere, impartirea, pe care o proiect...

Avem, asadar, o altfel de filosofie a istoriei. Semnata de un P.P. Negulescu care chestioneaza, plecand de la istoria evenimentiala, o istorie procesuala. Ce este „dat” sa se intample in istoria omenirii, plecand de la istoriile fiecarui popor care uneori face rabat de la cultura de dragul civilizatiei? Daca evolutia politica a unei natiuni „trebuia” sa arate astfel, inseamna ca ea este rezultatul unui „dat” natural. Dar orice „dat” natural diferen...

Filosofia Renasterii este, pentru P.P. Negulescu, sursa unei noi paradigme epistemice. Universalismul, echipat cu „o adancime mistica” si un apetit scientist, nu este nimic altceva decat un punct de intemeiere al unui nou ideal educati[1]onal. Homo universalis, prin atitudine si credinta, Giordano Bruno devine exceptia Renasterii in constructia lui Negulescu. El avea sa refuze dogma transubstantiatiei, convins de interpretari mai degraba metafizice ale Noului Testament si sa regandea...

Aici, Negulescu priveste modernitatea cu scepticism. Sediul anxietatii si angoaselor modernitatii rezida in aceasta „monstruozitate”, dupa cum ii spune Negulescu. Posibilitatea anularii liberului arbitru face ca umanitatea sa chestioneze mai bine valoarea intrinseca a binelui si a raului si vreme de doua secole, se pregatesc resorturile solutiei protestante, care impune, la randul sau, naiv, dar totusi eliberator, contabilitatea morala a faptelor bune. Dar, aceasta etapa a modernitat...

Debutul acestui prim volum prezinta o sarcina aproape heideggeriana: identificarea surselor modernitatii filosofice in formula filosofiei de sistem. Heidegger s-ar fi intrebat care sunt diferentele intre filosofia sistematizatoare, dar nedatatoare de sistem – a se vedea Antichitatea si Evul Mediu – si filosofia moderna care angajeaza sisteme autentice si neautentice, adica sisteme a caror structura discursiva si formula metodologica emerge natural din evolutia gandirii specifice acel...

"Poate cea mai mare capcana a scrierilor lui Lovinescu, Jurnalul alchimic e, de fapt, un non-jurnal. Nimic din ceea ce promite titlul nu se regaseste in continut: nu e nimic personal acolo, niciun fapt trait, nicio intimitate cultivata sau dezvaluita. Nimic, asadar, din culisele une biografi, dar absolut tot, in schimb, din matca unei gandiri. Formal, e un anti-jurnal, fara a fi o contramemorie. Demersul pare, mai degrab, rezultatul unor meditatii metafizice, in care solutia pentru o problemati...

Cat de multa incredere putem acorda unui adevar, considerat cert si inalterabil de societate? Poate intamplarea sa aiba scop si directie? Pare un non-sens sau poate e doar un paradox, dar daca ne gandim la dezvoltarea unui proiect, stiintific sau artistic, idea este de multe ori aceea de a nu lasa nimic la voia intamplarii. Daca si cand apare intamplarea (accidentul), ce face aceasta? Exista oare mai multe sanse ca ea sa ajute decat sa dauneze? Cu cat ne straduim mai mult in dezvoltarea proie...

Aruncarea in lume este inevitabila in viata de zi cu zi. Suntem implicati intr-o relatie stravezie cu lumea, cand aievea, cand in vis, regasindu-ne printre infinitele ei posibilitati. O lume intreaga se intrezareste, iar noi o vedem cum se mijeste. In cuvintele lui Whitehead, „Uneori vedem un elefant, alteori nu .... Atunci cand este un elefant, il vedem clar." - Gordon Globus Faptul ca stiinta poate avea contributi filosofice profunde este bine ilustrat in aceasta carte. Prof. Globus duc...

Cand oamenii care nu ma cunosc ma intreaba cu ce ma ocup, le spun ca sunt filozof. Cand ma intreaba in ce sunt specializat, le spun ca in principal, chiar daca nu m-am simtit niciodata pe deplin confortabil cu aceasta eticheta, sunt etician. Candva era un lucru bun sau, cel putin, nu unul rau, dar lucrurile se schimba. Oamenii ca mine sunt acum din ce in ce mai des descrisi ca fiind, in cel mai bun caz, o pacoste si, in cel mai rau caz, o amenintare la adresa starii de bine si poate chiar a supr...

Ce poti face cand o civilizatie ameninta sa se prabuseasca? Sa-i citesti pe inteleptii Romei antice, de exemplu. Pe Seneca, Epictet, Cicero, Lucretiu, Marc Aureliu. Intelepciune este un fel de peplum filosofic, in care asistam la moartea lui Pliniu cel Batran si la lupte de gladiatoare, la sinucideri grandioase si banchete filosofice ridicole, la prietenii sublime si la asasinate care au schimbat cursul istoriei. Partenonul grec paleste in fata Forumului roman, caci, in vreme ce Atena ridica och...

A fost un aristocrat din secolul al XVIII-lea ratacit, prin malitia vreunui zeu, in vremurile energiei nucleare, ale tehnofiliei si ale corectitudinii politice. Avea o cultura enciclopedica, un entuziasm cuceritor, ii placeau insulele, poezia si femeile frumoase. Etienne de MONTETY, Culture La sfarsit de parcurs si de viata, Jean d’Ormesson ne aminteste elementele esentiale care fundamenteaza existenta, prin filosofia stiintelor si metafizica. Tonul devine pedagogic, in aceasta serie de ...

Pentru oricine este interesat de „adevaratul” sistem nervos central, acest volum este de departe cel mai bun produs al stiintei cognitive. (Karl H. Pribram)Neurofilosofia este o lucrare de pionierat. Pe masura ce sporeste intelegerea creierului, filosofii vor trebui sa stie tot mai multe despre functionarea partilor acestuia, in vreme ce specialistii in neurostiinte se vor confrunta tot mai mult cu probleme filosofice. Aceasta carte patrunzatoare, vie si plina de informatii imbina pe...