Nu stiti unde mi-e casa/ Voi, stancilor iubite de valuri/ Voi, valurilor uscate de tarmuri, / Voi tarmuri nascute din nori,/ Voi, norilor prinsi in penele pasarilor,/ Voi, pasari trimise solii/ De ingerii atator vesnicii ?/ Eu am pierdut drumul/ Si in mijlocul atator minuni/ Casa mea nu are culoare/ nici loc, ci e doar o farama/ Din viata celor ce au trecut / Peste Marea cea Mare./Cam intr-un astfel de univers se rotesc poemele din volumul de fata, ce se anunta intru totul pe dimensiunile poezie...
