Exista carti in care se topesc voci si culori pe care doar maestrii stiu sa le logodeasca. Dumnezeul lucrurilor marunte este unul dintre locatarii etajului de sus al literaturii, asa cum spune critica vremii. Romanul - unul de debut - ascunde intre coperte ecouri ale copilariei, drame identitare si ambitii de resort social. Pe tonuri cand joviale, cand patetice, vorbind pe rand despre dragoste, tradare, vinovatie, ura, complicatiile de familie si restrictiile de casta, Arundhati Roy tese un paienjenis in care cititorul se lasa atras cu un suras complice in coltul gurii. In lumea lui Mammachi, Chacko, Estha, Rahel si Baby Kochamma tristetile sunt provizorii, iar implinirile fulgurante. Universul lor degaja tandrete si asprime, ironie si fior nostalgic. Cuvintele si imaginile au ceva din supletea acrobatilor la trapez. Atmosfera este incarcata de parfumuri grele si de savori nestiute. Inventiva si curajoasa, strunind cu har discursul si nelasand nici un detaliu in voia sortii, Arundhati Roy compune un tablou in proza si ni-l lasa in grija. Trebuie doar sa ne apropiem de el si sa nu uitam ca in spatele fiecarei vorbe zace un mister.