Descriere - Insula comorilor

Scrisa in anii 1880-1881 sipublicata initial cu pseudonimul "Capitan George Nort", "Insula comorilor" n-are nici un rand plictisitor (ceea ce corespunde intocmai exigentelor autorului). Tonalitatea confesionala, vibratia incordata si agreabila a stilului sobru, angrenarea personajelor intr-un subiect frapant, plin de conflicte si rezolvari romantico-dramatice, tensiunea sporita a manifestarii personajelor dau universului acestei opere o tinuta si o pregnanta artistica impunatoare. De aici si paralelismele justificate facute intre "Insula comorilor" si "Doamna Bovary" a lui Gustave Flaubert de catre Richard Aldington, biograful lui Robert Louis Stevenson. Dar prospetimea, atat acea a mesajului artistic, cat si a stilului vibrant, pe care o aduce in genere romanul sau de aventuri, nu sta numai in dinamismul, exuberanta si in sobrietatea lui stilistica, ci, intai de toate, in insasi conceptia si viziunea interioara a autorului asupra problemelor abordate si interpretarii si realizarii personajelor. Deoarece, cum spunea Henry James, Stevenson voia sa dezvolte publicului cititor "sentimentele cele mai alese - neastamparul, cutezanta, hotararea, pasiunea, curiozitatea, nobletea, elocventa si prietenia". Cultul extraordinarului pe care il opune realitatii cotidiene respective i-a dictat evident lui Stevenson sa lupte intreaga viata pentru o maxima posibilitate de realizare a visului, comoara caruia i-ar putea trezi cititorului anume emotii si i-ar aprinde interesul, l-ar agita si i-ar destepta si stimula simtirea si imaginatia.

Ca azi il tin minte cum s-a apropiat cu pas greoi de usa noastra, insotit de-un hamal, care-i ducea lada cocotata pe-o roaba. Marinarul era barbat inalt si voinic, cu mers leganat de urs si cu fata arsa de soarele tropicelor. Parul adunat cosita si mirosind tare a pacura ii cobora pana la gulerul slinos al caftanului, care mai pastra o vaga culoare albastrie. Avea niste maini cioturoase, pline de zgarieturi si cicatrice, cu unghiile negre si roase, iar varca ce-i brazda fata era rosie-lucioasa, oribila la vedere. Tin minte asijderea ca necunoscutul s-a oprit, a privit o vreme la apele golfului, tot sasaind printre dinti o melodie, si a prins sa-i zica deodata un vechi cantec marinaresc, pe care l-am auzit apoi de nenumarate ori din gura lui:
Lada mortului cea grea, lu-hu-hu, si-un sip de rom! Cin' spe handralai tinea, lu-hu-hu, si-un sip de rom!

An de aparitie: 2002
Numar pagini: 264
ISBN: 973-8358-50-7