Acest site folosește cookies pentru a furniza servicii și funcționalități personalizate. Prin vizitarea site-ului nostru, îți dai acordul pentru descărcarea acestor cookies. Am inteles

Poți afla mai multe despre cookies și poți schimba setările lor aici.

Interviu de Autor cu Cristina Tătar

Interviu de Autor cu Cristina Tătar

Am invitat-o pe Cristina Tătar, autoarea cărții “Orașul Bucuria. Povești făcute altfel”, să ne răspundă la curiozitățile noastre literare în cadrul primei ediții a seriei “Interviu de Autor”. Cristina este “de profesie jurnalist, mamă din tot sufletul” - după cum se descrie cu propriile cuvinte. 

 

Despre “Orașul Bucuria. Povești făcute altfel”, Cristina spune că a luat naștere “firesc”. “Din firescul fiecărei zile, din firescul vieții de părinte. S-a născut din dorința de a-i oferi copilului meu și tuturor copiilor care o citesc sau o ascultă, o copilărie fără frică, plină de încredere și cu o deviză clară: orice dorință poate deveni realitate.”

 

Cristina Tătar, ne bucurăm să stăm de vorbă cu tine despre trăirile tale - atât în calitate de autor, cât și de cititor!  Începem Cronica de Carte de astăzi cu o provocare literară pentru tine. Ești pregătită?

 

     1. Din punctul tău de vedere, care sunt trei cărți pe care crezi că nu ar trebui să le rateze niciun cititor și de ce?

Sunt multe, multe cărți care n-ar trebui ratate dar acum depinde tare mult de gusturile fiecăruia. În primul rând fiecare carte citită îți dă o stare, sau e menită să te învețe ceva, te poartă într-o lume imaginară care te poate zgudui din temelii și asta e de-a dreptul fascinant. Trei dintre preferatele mele din toate timpurile sunt: „Arta Conversatiei”, scrisă de Ileana Vulpescu, „Dragoste în vremea Holerei” de Gabriel Garcia Marquez și Winetoo. Sunt cam din zone diferite, dar au lăsat o amprentă asupra mea.

 

      2. Spune-ne, la ce vârstă te-ai îndrăgostit de cărți? Ți-au fost dragi încă din copilărie?

Nici nu știu când m-am îndrăgostit de cărți. Am crescut cu povești. În fiecare seară, înainte de culcare tata îmi citea o poveste sau îmi punea una la pick-up. Avem o sumedenie de discuri și cum, necum le alegeam pe aceleași. Când am învățat să citesc m-a dus mama la o bibliotecă de cartier și acolo s-a întâmplat ceva minunat. Bibliotecara mă lăsa să iau acasă tot ce pofteam, așa că citeam carte după carte. Am ținut-o așa mult timp, iar acum, la maturitate când „ne luăm cu viața” și uităm de ceea ce ne place să facem sau când nu ne prioritizăm în viețile noastre spun stop și revin la bază. Cumpăr o carte și mă încarc cu energie bună. O carte mereu îți schimbă starea și ador cum o face.

 

     3. Ce sfaturi ai pentru tinerii cititori? De ce să citim? În funcție de cum ne fac cărțile să ne simțim, ce să citim și ce să nu citim?

Pentru tinerii cititori am un singur sfat: cititi! Cititi mult și tot! Bineînțeles, fiecare vârstă are frumusețea ei și cărțile pe care mintea le poate înțelege, sufletul să le asimileze și ar fi păcat să le treacă oamenilor prin mână o carte bună la o vârstă nepotrivită. Fiecare trebuie citită la timpul ei, după capacitatea de înțelegere, dar... citiți! Mult! În ceea ce privește cărțile pe care să le alegem nu cred că există un algoritm. O carte de dragoste de poate face să înțelegi ce îți dorești de la tine, o carte since-fiction te poate ține treaz o noapte sau mai multe și firul poveștii te poate urmări și mai mult. ȘI fiecare carte care ne trece prin mână lasă o urmă în minte și în suflet.  

 

     4. Am vrea să aflăm mai multe despre Cristina Tătar – autorul. Ce te-a determinat să scrii? Care au fost principalele tale surse de inspirație?

Veșnic mi-a fost drag să scriu și veșnic mi-am dorit să am în bibliotecă o carte ce să-mi poarte numele. Tentative au fost mult dar produsul finit nu mi s-a părut niciodată suficient de bun încât să ajungă pe mâna multor oameni. Nu aveam sentimentul că procesul e complet. Am debutat cu o carte pentru povești pentru copii. Sursă de inspirație a fost fiul meu și continui să țes povești pentru el în fiecare zi. Curiozitatea lui, dorința mea de a-i prezenta o lume în care binele e la putere, nevoia de a-i dezvolta imaginația și de a-i creea o lume fericită m-a adus în punctul acesta în care de ”Orașul bucuria” se bucură atât de mulți copii. Cred cu tărie că e de datoria noastră ca cea mai frumoasă perioadă a vieții, copilăria, într-adevăr trebuie să le fie colorată cu cele mai frumoase povești. Copiii fericiți de azi vor fi adulții statornici de mâine. 

 

     5. Am pregătit pentru tine un citat al lui Vauvenargues, un scriitor francez al secolului al 18-lea: “O carte este un monument public; şi orice monument trebuie să fie mare şi solid”. 

        · Ce părere ai? Continuă cărțile, chiar și după publicare, să facă parte din intimitatea autorului sau sunt cedate publicului?

Ce frumos spus. O carte poate să-l facă pe autor să fie ca o carte deschisă pentru publicul său sau să arate doar un vârf de icebearg. O carte mereu va rămâne și va face parte din intimitatea autorului. Trăirile lui, sentimentele vor rămâne mereu ale lui chiar dacă sunt așternute în pagini. Din fericire nu simțim cu toții la fel, nu avem aceeași intensitate a stărilor, percepția ne este alta, dar atunci când citititorii se apropie de personajele creionate în povești și rezonează cu ele, le transmit o stare, o emoție sau un sentiment există numitor comun. Și de la un numitor comun se pot construi lucruri fabuloase. În concluzie e un amalgam de fascinație.

 

   · Cărțile trebuie să fie “monumente mari și solide”? Ți se pare că o altă definiție ar fi mai potrivită sau Vauvenargues a reușit să surpindă esența definiției unei cărți bune?

Cu siguranță e o definiție perfectă. Prin monumente mari și solide înțeleg ceva ce te mișcă, te marchează, pune o amprentă asupra inimii și minții cititorului. Poate chiar schimbă ceva în viețile cititorilor și schimbarea în bine e mereu binevenită. Nimeni nu e perfect. Însă aș mai adăuga ceva: cu fiecare carte citită urci încă o treaptă spre perfecționarea ta și e frumos ca mereu să își dorești să fii cea mai bună versiune a ta, nu?

 

     6. Ce sfaturi ai pentru cei ce și-ar dori să publice o carte? Cum a fost aventura ta în calitate de autor?

Răbdare, încredere, muncă și încă o doză de încredere. Să accepte critica, ea să fie constructivă, să își dorească să fie cei mai buni și să fie convinși că ceea ce va purta numele lor pe copertă, merită să fie citit de cât mai multă lume.

Aventura mea ca autor a fost fascinantă. Am avut așa mare încredere că poveștile mele vor ajunge la sufletul copiiilor. Au fost scrise cu atât de mult drag, învățăturile culese din fiecare poveste sunt insuflate de părinți copiilor în fiecare zi, iar ”Orașul Bucuria” vine ca o încununare a tot ceea ce zi de zi fac părinții pentru copiii lor. Doar gândul că seara, cuibăriți la pieptul părinților, cei mici vor mai învăța ceva bun mi-a dat aripi și nu m-a lăsat să mă îndoiesc de nimic. Așa că... multă încredere!

 

Îți mulțumim pentru timpul acordat și pentru că ne-ai răspuns la curiozitățile literare! Răspunsurile tale, cu siguranță, îi vor inspira pe citiorii de azi și, de ce nu, pe autorii de mâine! 

 

 · Puteți găsi cartea de povestioare pentru copii "Orașul Bucuria. Povești făcute altfel" aici:

Orasul Bucuria. Povesti facute altfel - - Cristina Tatar, Top Publishing - 26,91 Lei - LibrariaOnline.ro