Florin Puntaru revine cu o nouă carte: „Mintea umană visează că este o ființă umană”, acum în precomandă la Editura Top Publishing.
Puternic influențat de discuțiile sale cu Ilie Cioară, gânditor și mistic român cunoscut pentru învățăturile sale despre iluminare și cunoașterea de sine, autorul a mai publicat anterior volumul „Intră înăuntrul tău! De acolo privește în afară. Conversații cu Ilie Cioară”. În continuare, Florin Puntaru ne-a acordat un interviu în care răspunde la zece întrebări despre viziunea sa, procesul creativ și influențele care i-au modelat parcursul literar și spiritual.
1. Noua dumneavoastră carte, „Mintea umană visează că este o ființă umană”, este acum disponibilă pentru precomandă la LibrariaOnline.ro și va apărea la Editura Top Publishing. Cum s-a conturat această lucrare și ce v-a determinat să o scrieți acum?
R: După ce am făcut publice conversațiile cu Ilie Cioară, am primit întrebări de la prieteni și cunoscuți despre natura „eului” și cum pot fi gestionate emoțiile negative. Ei căutau metode prin care să depășească conflictele psihologice care rezultă din separarea mentală de gândurile și emoțiile neplăcute. Această separare ne menține într-un ciclu emoțional repetitiv care ne constrânge să rămânem blocați într-un nivel particular de manifestare.
Dar de ce ne distanțăm de propriile gânduri și emoții? Deoarece am fost învățați că trebuie să controlăm totul și să anticipăm cum se va întâmpla fiecare lucru.
Astfel, am simțit nevoia să ofer explicații și clarificări, bazându-mă pe învățăturile lui Ilie Cioară, pentru a facilita înțelegerea cauzelor acestor conflicte psihologice.
2. Lucrarea face referire la dialogurile și învățăturile lui Ilie Cioară. În ce măsură aceste conversații v-au influențat procesul de scriere și percepția asupra naturii umane?
R: Învățăturile lui Ilie Cioară ne oferă perspective asupra naturii umane, atât din punct de vedere spiritual, cât și psihologic. Prin intermediul temelor abordate în poeziile sale suntem invitați să explorăm aceste dimensiuni și să conștientizăm diferitele stări de a fi care ne influențează gândirea.
Reacțiile noastre mentale și emoționale nu sunt doar simple expresii ale experienței personale, ci sunt parte integrantă a condiției umane. Aceste reacții sunt universale, fiind experimentate de toți oamenii într-un mod similar, indiferent de circumstanțele individuale.
După ce am aprofundat poeziile lui Ilie Cioară am realizat că experiențele mele nu sunt realități absolute, ci mai degrabă interpretări subiective, opinii și credințe personale. Un „fapt”, spre deosebire de acestea, este o realitate imuabilă, valabilă pentru toți și în orice context.
Un „fapt” este ceva ce nu poate să se schimbe, nu are nevoie să se schimbe, sau altfel spus este ceea ce este. Singura modalitate de a experimenta schimbarea este prin prisma interpretărilor noastre, prin modul în care alegem să definim respectivul „fapt”. Cu alte cuvinte, schimbarea nu se poate produce în realitatea obiectivă, faptică, ci în modul în care ne raportăm la ea.
Fiecare persoană își poate alege perspectivele mentale - filtrele prin care realitatea este percepută. Ceea ce experimentăm nu este realitatea în sine, ci versiuni ale acesteia, modelate de gândurile și emoțiile noastre.
Deoarece înțelegerea noastră asupra realității este distorsionată de modul în care ne interpretăm experiențele, în timp am ajuns să confundăm „faptele” cu perspectivele minții. Emoțiile puternice și senzațiile fizice pot intensifica această confuzie, făcându-ne să credem că o perspectivă mentală este un adevăr absolut.
Atunci când ne identificăm cu aceste interpretări, ne limităm și ne blocăm în tipare de gândire și comportamente negative. Perspectivele noastre devin înguste și rigide, împiedicându-ne să vedem realitatea într-un mod clar. Însă, odată ce realizăm că experiențele sunt filtrate prin propriile interpretări, putem începe să le punem sub semnul întrebării. Ne putem analiza critic opiniile și credințele, înțelegând că acestea sunt simple alegeri, și nu realități absolute.
Această conștientizare ne oferă libertatea de a renunța la convingerile limitative și de a ne deschide către perspectivele pe care le preferăm.
3. O temă centrală a cărții este explorarea interioară și integrarea stărilor mentale și emoționale. Cum considerați că acest proces poate contribui la transformarea personală a cititorului?
R: Lipsa de conștientizare a proceselor psihologice care ne guvernează reacțiile gândirii ne ține captivi în emoții, perpetuând ciclul conflictelor interioare. În schimb, acceptarea și integrarea aspectelor noastre mentale, a trăsăturilor personale și a emoțiilor respinse, ne ajută să identificăm credințele și stările negative ale minții, care sunt responsabile pentru aceste conflicte mentale.
Când ne acceptăm gândurile și emoțiile fără a le respinge, mintea evoluează natural către o stare de coerență și integritate, în care diferitele aspecte ale acesteia se aliniază și cooperează. Această stare mentală ne inspiră gânduri, emoții și acțiuni în armonie cu adevărata noastră natură, declanșând evenimente pozitive în viețile noastre și în relațiile cu ceilalți. Această transformare, care aduce claritate și armonie interioară, ne deschide calea către o perspectivă nouă asupra noastră înșine, revelând unitatea cu ființa interioară.
Ce se întâmplă când persistă gândurile negative? Este firesc să le recunoaștem și să le acceptăm fără a ne angaja într-o luptă cu ele. Nu ne mai opunem emoțiilor, gândurilor și senzațiilor fizice neplăcute deoarece înțelegem și acceptăm că toate acestea sunt create din energia noastră. O emoție negativă este o alarmă emoțională care ne indică lipsa armoniei între minte și suflet. Ne arată că în mintea noastră se află, în acel moment, concepte, idei, opinii și convingeri care nu sunt în concordanță cu adevărul despre cine suntem cu adevărat. Vedem lucrurile din perspective mentale false sau parțial adevărate, care nu ne aparțin, fiind preluate de la alți oameni sau fiind concluzii la care am ajuns în urma experiențelor trăite și pe care le-am generalizat.
În loc să ne temem de gândurile și emoțiile negative, le putem accepta ca fiind fenomene naturale care apar și dispar. Investigând motivele apariției lor, trebuie să fim conștienți că acestea semnalează prezența credințelor limitative, care sunt responsabile pentru apariția acelor stări nedorite. Mai mult, odată ce recunoaștem acele credințe ca fiind false și ilogice, ele se vor desprinde de noi împreună cu gândurile și emoțiile care le însoțesc.
Atunci când ne deschidem față de propriile gânduri și emoții, fără a le blama sau a ne teme de ele acestea își pierd puterea de a ne controla experiențele. Prin simpla lor acceptare ca fenomene mentale și prin integrarea energiei pe care o poartă în ele, egoul nu le mai poate folosi pentru a ne manipula și a ne menține într-o stare de dependență.
4. Mulți învățători spirituali accentuează importanța trăirii în prezent. În viziunea dumneavoastră, ce înseamnă cu adevărat a fi „prezent” și cum putem depăși iluzia separării de propriile gânduri și emoții?
R: Adevărata „prezență” înseamnă să ne îmbrățișăm pe deplin propriile povești de viață. Acceptarea și integrarea necondiționată a tuturor aspectelor acestor povești, inclusiv a provocărilor și a suferințelor, reprezintă esența trăirii în prezent.
A fi cu adevărat prezenți în viață înseamnă să acceptăm prezentul în toate formele sale, ceea ce implică, în primul rând, renunțarea la separarea mentală de gândurile și emoțiile neplăcute legate de experiențele noastre. Conștientizarea faptului că aceste reacții sunt o parte integrantă a ființei noastre ne eliberează de ciclul perpetuării experiențelor nedorite.
Trăirea deplină a prezentului înseamnă să ne îmbrățișăm întregul sine, cu bune și cu rele, integrând toate aspectele experienței noastre de viață. Renunțăm la a ne mai împotrivi emoțiilor, gândurilor, temerilor și durerilor deoarece acestea sunt parte din noi. Nu putem fi întregi dacă încercăm să evităm tristețea și nefericirea. Această abordare este una naturală și alchimică. Așa cum corpurile noastre nu luptă împotriva bolilor și a invadatorilor, ci îi încorporează, absorbindu-i și transformându-i, permițându-le să treacă într-o stare inofensivă, în același fel ne putem integra gândurile și emoțiile negative. Acest proces implică o modificare a vibrațiilor, marcând trecerea într-o stare diferită de a fi. Nu este o luptă, ci o călătorie spre înțelegerea și acceptarea experiențelor emoționale. Conștientizarea că acestea nu sunt realități absolute ne permite să ne eliberăm de ele, iar credințele din spatele lor își pierd din putere. Simplul act de a recunoaște că gândurile și emoțiile sunt o parte integrantă a ființei noastre și de a le observa din perspectiva unității (cu acestea), fără a încerca să le controlăm sau să ne distanțăm de ele, ne permite să atingem starea de coerență mentală (starea de tăcere sau vidul psihic). Responsabilitatea noastră, ca ființe umane, este să atingem această stare de integritate mentală. Odată atinsă această stare, ființa noastră interioară își asumă restul, actualizând unitatea ființei noastre.
5. Lucrarea vorbește despre dualitatea aparentă dintre „eu” și gândurile sau emoțiile care ne influențează. Cum poate un cititor obișnuit să depășească această fragmentare și să ajungă la o înțelegere autentică a ființei sale?
R: Pentru a înțelege cu adevărat cine suntem în momentul prezent, este esențial să recunoaștem că separarea dintre emoții și „simțitor” este doar o iluzie. Emoțiile negative legate de o situație provocatoare nu sunt principala problemă, ci modul în care încercăm să ne detașăm mental de acestea și de situația respectivă. Această scindare mentală creează o dualitate între cel care simte și emoție, ceea ce constituie sursa principală a conflictului interior.
Reacțiile noastre psihologice inițiale sunt influențate de modul în care interpretăm evenimentele din jur. Adesea, aceste interpretări generează emoții negative, ceea ce ne face să vedem evenimentele ca fiind neplăcute. Așadar, mintea ne îndeamnă să ne separăm de ceea ce simțim și, din această nouă poziție mentală, încercăm să controlăm sau să corectăm evenimentele.
Când suntem cuprinși de teamă sau îngrijorare, nu întreaga noastră ființă este afectată. Cea care se teme nu este ființa reală, ci imaginea de sine pe care o construim în minte. Deși credem că această imagine de sine reprezintă întreaga noastră identitate, aceasta este, de fapt, o ficțiune, o construcție mentală. În cadrul experienței umane nu există un „eu” distinct care gândește gândurile, ci doar gânduri. Separarea dintre „eu” și gânduri este o iluzie, o creație a limbajului și a modului în care ne conceptualizăm experiențele. Atunci când realizăm că „eul” este doar un gând, o idee, înțelegem că nu suntem limitați la această imagine. Această conștientizare duce la dispariția celui care se simte copleșit de emoție, lăsând în urmă doar emoția. Deși aceasta poate fi încă prezentă, nu mai suntem „victime”, deoarece înțelegem că nu depindem de emoție, ci emoția depinde de noi, fiind creată din energia noastră.
Această înțelegere ne oferă o perspectivă nouă asupra emoțiilor negative. Ele nu mai sunt văzute ca dușmani de care trebuie să ne temem sau să ne ferim, ci ca simple stări tranzitorii ale propriei noastre energii. Când ne eliberăm de identificarea cu „eul”, ne acceptăm, observăm și integrăm emoțiile fără judecată, cu curiozitate și compasiune. Realizăm că, atunci când viața ne-a pus în fața unor provocări, am reacționat automat la interpretarea pe care am atribuit-o acelor situații. Aceste reacții ne-au plasat în stări conflictuale, deoarece, pe de o parte, am reacționat la situații, iar pe de altă parte, ne-am opus propriilor reacții, considerându-le inacceptabile.
Emoțiile negative sunt o parte inevitabilă a experienței umane. Cheia eliberării nu constă în a ne distanța de ceea ce simțim, ci în a adopta o atitudine de curiozitate față de aceste emoții. Acceptarea conștientă a dualității propriei existențe, recunoscându-ne atât ca mintea care reacționează, cât și ca „gânditorul” care se distanțează de reacția minții, ne conectează la vibrația ființei noastre interioare. Această recunoaștere elimină conflictul psihologic, iar liniștea mentală ne permite să experimentăm unitatea interioară și iluminarea conștiinței.
6. Ați menționat în trecut că egoul a devenit mai degrabă un obstacol decât un instrument util omenirii. Cum credeți că această carte poate ajuta cititorii să își conștientizeze și să își depășească propriile limitări impuse de ego?
R: Cartea „Mintea umană visează că este o ființă umană” le oferă cititorilor multiple perspective care să îi ghideze spre înțelegerea propriilor ființe și a mecanismelor minții.
În primul rând, cartea accentuează importanța conștientizării de sine. Cititorii sunt încurajați să se observe cu atenție pe ei înșiși și acțiunile lor în diversele roluri pe care le interpretează în viață. Acest proces implică menținerea unei stări constante de prezență și reamintirea identității lor reale în timpul interpretării acestor roluri. Depășirea egoului începe prin trezirea din „visul” minții și observarea gândurilor și emoțiilor fără a ne separa de ele și fără a le permite să ne transforme în egalul lor.
De asemenea, cartea examinează modul în care neînțelegerea identității noastre reale duce la conflicte, suferințe, îndoieli și temeri. Frica de necunoscut și de acel „control interior” care scapă înțelegerii minții fizice ne determină să ne opunem propriei ființe interioare și să ne agățăm de controlul asupra minții fizice. Refuzul de a ne preda unei călăuziri superioare, menită să ne susțină și să ne ofere automat ceea ce avem nevoie, ne obligă să gestionăm fiecare aspect al existenței noastre fizice. Prin această alegere, devenim victime ale propriilor noastre decizii, iar viața devine o luptă constantă, generând o avalanșă de emoții negative.
Un aspect esențial al depășirii ego-ului este înțelegerea naturii sale. Cartea explică faptul că „egoul”, așa cum este definit de Ilie Cioară, reprezintă o construcție mentală, un set de gânduri despre cine credem că suntem. Comunicarea și împărtășirea informațiilor despre natura egoului, rolul emoțiilor, accesarea stărilor pozitive, importanța cunoașterii de sine sunt esențiale pentru transformarea individuală și colectivă, contribuind la construirea unei lumi mai bune. Schimbul de idei și perspective ne ajută să ne înțelegem propriile limitări și modul în care le putem depăși.
Pentru a trăi într-o lume care ne reflectă preferințele este esențial să transmitem aceste idei celor deschiși și receptivi, care sunt dispuși să le analizeze și să decidă dacă sunt compatibile cu propriile lor căi și cum pot fi aplicate.
Cu toate acestea, cuvintele singure nu sunt suficiente. Ele trebuie să inspire acțiune, să ne motiveze să aplicăm cunoașterea în viețile noastre și să ne angajăm în susținerea ideilor cu care rezonăm. Disponibilitatea de a ne implica activ, de a deveni schimbarea pe care dorim să o vedem în lume și de a demonstra prin fapte concrete angajamentul nostru, îi va convinge și pe alții că trăim cu adevărat valorile pe care le promovăm. Aceasta este calea prin care putem contribui la crearea unei lumi mai pozitive.
7. În procesul de scriere a acestei cărți, a existat un moment de revelație sau un aspect al explorării de sine care v-a surprins în mod deosebit?
R: De fapt, am avut mai multe revelații. Una dintre ele a fost conștientizarea faptului că întotdeauna îmi experimentez propriile idei, definiții și credințe. Această înțelegere m-a ajutat să clarific modul în care gândurile și emoțiile negative îmi pot influența și controla viața, dar și cum pot fi depășite.
Explorarea de sine m-a făcut să înțeleg cât de important este să acceptăm necondiționat gândurile și emoțiile negative și să le cercetăm cauzele. Am înțeles că recunoașterea caracterului lor iluzoriu este esențială pentru dobândirea unei stări de echilibru interior.
O altă descoperire surprinzătoare a fost că emoțiile negative nu sunt provocate de evenimente sau situații, ci de credințele ego-ului. Disconfortul emoțional semnalează o discrepanță între vibrația mea naturală și vibrația a ceea ce gândesc, imaginez sau percep în acel moment. Din cauza a ceea ce simt, tind să mă distanțez sau să mă izolez mental de aceste emoții. Această reacție implică focalizarea asupra unui gând de separare, transformându-mă într-un „eu-gânditor” sau „eu-simțitor”.
Interpretările pe care ego-ul le atribuie diferitelor circumstanțe generează emoții negative, cum ar fi teama, și tot ego-ul ne sugerează soluții pentru a ne simți în siguranță. Cu toate acestea, soluțiile oferite de ego nu sunt eficiente deoarece emoțiile negative provin din interpretările egoului, nu din evenimentele și circumstanțele întâlnite.
Am realizat, de asemenea, că o credință este un gând pe care îl consider adevărat și pe care îl am adesea în minte. Aceste credințe îmi determină starea de a fi și, implicit, emoțiile, gândurile și acțiunile prin care îmi conturez experiențele. Indiferent dacă acționez conștient sau automat, gândurile, emoțiile și acțiunile îmi reflectă stările de a fi pe care le-am adoptat, mai degrabă decât efortul de a atinge acele stări.
În final, am realizat că în toate experiențele mele caut să trăiesc starea de unitate cu ființa interioară. Până când nu îmi amintesc cine sunt cu adevărat, voi căuta această stare în afara mea, în diverse experiențe. Cu toate acestea, starea de integritate a ființei nu se atinge prin identificarea cu persoane, lucruri sau idei, ci prin armonizarea frecvențelor de vibrație dintre ființa fizică și ființa interioară.
Cheia transformării noastre interioare constă în atingerea stării de coerență mentală, care ia naștere odată cu acceptarea și integrarea propriilor gânduri și emoții. Odată atinsă această stare, ființa interioară preia controlul, ghidându-ne spre a ne trăi viețile în armonie și plenitudine.
8. De ce este important pentru cititor să își „îmbrățișeze complet propria poveste de viață” și cum poate această acceptare să contribuie la echilibrul interior?
R: Deoarece acceptarea necondiționată a trecutului, cu toate evenimentele și experiențele sale, inclusiv cele nedorite, este fundamentul pentru asigurarea armoniei interioare. Această „îmbrățișare” nu implică resemnare, ci mai degrabă o recunoaștere a realității faptelor și a impactului lor asupra prezentului. Prin acceptare, energia blocată în negare sau rezistență este eliberată.
Cum putem aborda experiențele tulburătoare, judecățile sau evenimentele dureroase din trecut? Acestea reflectă adesea aspecte din noi pe care le-am respins sau reprimat. Conform principiilor enunțate, nu este vorba despre a ne fixa asupra acestor experiențe, dar nici despre a le ignora existența. Conștientizarea este esențială.
Mai mult decât atât, este necesar să ne întrebăm de ce aceste lucruri fac parte din viețile noastre. Această investigație nu va amplifica negativitatea, ci ne oferă posibilitatea de a înțelege lecțiile pe care le putem extrage și de a găsi o cale de a le depăși. Conștientizarea, în sine, nu adaugă negativitate; dimpotrivă, este un instrument puternic de transformare.
Întrebările „De ce s-a întâmplat astfel? Ce pot învăța din această experiență?” inițiază un dialog interior constructiv. Pe măsură ce devenim mai conștienți de propriile reacții automate, putem privi situațiile dintr-o perspectivă diferită. În loc să ne lăsăm prinși în emoții negative, putem găsi modalități de a transforma situațiile în oportunități de a înțelege scopul experienței.
Reconcilierea cu un trecut lipsit de dragoste și sprijin reprezintă un proces transformator. Aceste experiențe dureroase au avut un scop: să ne ghideze spre a ne oferi nouă înșine dragostea refuzată în copilărie. Alegerea de a experimenta lipsa dragostei și a sprijinului în trecut nu reprezintă o pedeapsă, ci o invitație de a deveni sursa propriei iubiri și acceptări. Mulți oameni se confruntă cu nevoia de a învăța să se iubească necondiționat, indiferent de circumstanțele propriilor vieți.
Privind retrospectiv, ne putem simți nedreptățiți sau răniți de lipsa dragostei din trecut. Cu toate acestea, este important să recunoaștem că, paradoxal, chiar și aceste experiențe dureroase pot fi interpretate ca acte de iubire. Cei cu care am orchestrat aceste evenimente au fost de acord să creeze un context în care să fim „forțați” să căutăm dragostea în noi înșine. Acest lucru nu înseamnă că abuzul, de orice fel, este scuzabil. Însă, putem alege să vedem experiențele dureroase ca niște catalizatori care ne-au ghidat spre o conexiune mai profundă cu ființa noastră interioară, descoperind iubirea și acceptarea.
Modul în care interpretăm experiențele trecute este, în definitiv, alegerea noastră. Putem să ne definim prin durere și lipsa de iubire, sau putem folosi aceste experiențe pentru a descoperi cine suntem cu adevărat. Putem înțelege ceea ce suntem doar în prezența a ceea ce nu suntem. Alegerea de a experimenta lipsa de iubire ne-a împins să o căutăm și să ne-o oferim nouă înșine, să recunoaștem că merităm iubire și să revendicăm acest drept. Aceasta este lecția desprinsă din aceste experiențe.
În loc să ne opunem la ceea ce ni se întâmplă, gândind că este nedrept sau că nu ar trebui să facă parte din viața noastră, trebuie să înțelegem că, dacă o experiență este prezentă în viața noastră, există un motiv pentru asta.
9. Pentru cei interesați să își aprofundeze înțelegerea despre cunoașterea de sine și să exploreze învățăturile lui Ilie Cioară, care ar fi primul pas concret pe care ar trebui să-l facă?
R: În primul rând este necesară acceptarea și integrarea deplină a gândurilor și emoțiilor, deoarece acestea fac parte din ceea ce ei sunt, fiind create din propria energie. Nu există capcană mai mare decât separarea mentală de gânduri și emoții sau compensarea emoțiilor negative prin acțiuni exterioare. Durerea emoțională nu este cauzată de o situație, o persoană sau de starea acesteia, ci de modul în care le interpretăm și ne raportăm la ele. Această înțelegere ne oferă libertatea de a ne schimba perspectiva și de a merge mai departe.
Un alt principiu important este acela că putem atribui înțelesul pe care îl preferăm fiecărei situații cu care ne confruntăm. Persoanele și evenimentele nedorite pot interfera cu noi doar prin atenția continuă pe care le-o acordăm. Fiind creatorii propriilor realități, semnificațiile pe care le acordăm evenimentelor și circumstanțelor ne influențează stările de a fi, gândurile, emoțiile și comportamentele. Menținerea unei stări de a fi pozitive ne permite să extragem beneficii neașteptate din orice experiență. Fiecare situație ne oferă ocazia de a explora o stare de a fi diferită, pe care altfel nu am fi conștientizat-o.
10. Dacă ar fi să transmiteți un mesaj esențial cititorilor care urmează să parcurgă această carte, care ar fi acela?
R: Un gând esențial pentru cititorii acestei cărți ar fi: conștientizați-vă emoțiile, deoarece ele nu sunt chipul a ceea ce sunteți, ci doar oglindirea gândurilor care vă ocupă mintea. Sunt ecouri ale credințelor și definițiilor pe care le-ați acceptat ca fiind adevăruri, nu esența a ceea ce sunteți cu adevărat.
Dacă experimentați entuziasm, pasiune sau o stare de bine, acestea sunt reflectarea perspectivelor mentale și a stărilor de a fi care rezonează cu adevărata voastră natură. Așadar, trăiți-le, rostiți-le, respirați-le, cultivați-le și împărtășiți-le cu ceilalți atunci când este potrivit să faceți asta. Acționați ca și cum ar fi reale pentru voi. Reflectați asupra lor și fiți deschiși la noi perspective.
Întrebați-vă cum ar fi să priviți astfel. Imaginați-vă cum ar fi să priviți altfel.
