In limbajul sec al teoriei informatiei, aforismul este o ex-formatie, adica semnificatia sa este data mai degraba de cuvintele omise/excluse din formularea sa, decat de cele pastrate/incluse. Intr-o abordare apofatica, aforismul nu este nici ironie (desi, la fel ca ironia, intentioneaza sa spuna altceva decat spune expresis verbis), nu este nici paradox (desi, ca si paradoxul, pare a exprima „sentinte”), nu este nici axioma (desi, ca si axioma, vizeaza intuitia nu demonstratia), nu este nici episteme (desi, ca si episteme, furnizeaza intemeieri/justificari). Atunci, ce este aforismul, acest reprezentant ilustru al fragmentarismului? Cred ca, in mod esential, aforismul este o pareidolie, el observa lumea (si, mai ales, omul) si, conform razei de lumina pe care o arunca in jur, nu descopera, ci imagineaza. Cred ca, la scara minuscula a formei sale expresive, aforismul este un model al lumii (desigur, al partii din lume asupra careia isi arunca raza descifratoare). Probabil, adunand si sistematizand aforismele marilor ganditori, s-ar putea construi narative pentru noi „cetati ale soarelui”, sau noi „paci eterne”. Cred, deci, ca, in esenta, aforismul este o notatie de lucru pentru dezvoltari discursive maiestuoase, de sistem, ulterioare. Din pacate (sau, poate, din fericire) aforismele nu sunt niciodata transformate in modele ale lumii, ci raman atingeri tandre care atentioneaza asupra denivelarilor din lume.

5002. La o prejudecata sa nu renunti pana nu adopti o alta.

5052. Ca si Papini, Joyce s-a considerat prea mult un prototip al omului.

5125. Exista o aroganta a modestiei, dar nu exista o modestie a arogantei.

5244. Quamdiu exspectavi ut nascerer et quam parum mihi opus fuit ut intellegerem.

5275. Magarul lui Buridan a descoperit, inaintea lui Gödel, indecidabilitatea.

5316. Si Deus nescit me existere, frustra existo.

5339. De multe lucruri nu sunt sigur, dar de unul sunt sigur: Eminescu stia ca el este Eminescu.

5395. Inversand pozitia lui Wittgenstein, oare poezia nu ar trebui practicata ca filosofie?

5397. Mi-e mila de timpul care trece: ii va fi dor de mine!

5404. Nu cel ce nu intelege ma intereseaza, ci cel ce intelege diferit.

5494. Pentru a fi precis, politicianul trebuie sa fie vag.

5549. Intamplarea a adus mai multa cunoastere decat silogismul.

5572. Cand moare un poet, dispare o posibilitate a lumii.

5702. Am ajuns, deci mai am de mers.

5780. Batranetea are atat tineretea ei, cat si batranetea ei.

5903. Placerea este aditiva, bucuria – nu.

5931. Respectul e o forma transformata a invidiei.

5989. Nu poti sa-ti propui sa fii naiv.