In cele doua parti, „Investigatii mateine” si „Amintiri”, volumul reuneste doua dintre temele predilecte ale scriitorului: literatura si memorialistica. Prima parte cuprinde doua eseuri dedicate lui Mateiu I. Caragiale si romanului Craii de Curtea-Veche, in care Ion Vianu analizeaza in profunzime atat autorul, cat si opera, valorificandu-si cunostintele psihanalitice. A doua parte contine texte autobiografice, in care scriitorul revine in trecut, rememorand anii premergatori exilului sau si atmosfera acelor vremuri in „Exercitiu de sinceritate”, punctand principalele etape din viata Regelui Mihai in „Elegie pentru Mihai” sau povestind despre o reprezentatie remarcabila a lui George Enescu in „Oedip la Cumpatu”.

„Ion Vianu valorifica, in ceea ce scrie, nu doar o densa experienta de viata, ci si o enorma experienta de lectura. Prefera sa lucreze in adancime: un rabdator cumul de reflectie si reverie, o rafinata emotivitate, un gust superior al retrospectivei si introspectiei sunt calitatile lui definitorii. Scrisul sau, de o calma melancolie, e exercitiul zilnic al unui nefericit euforic, al unui spirit impacat cu propria lui neimpacare. Avem de a face cu o inteligenta cultivata fara uscaciuni livresti, voluptuoasa fara desfrau, civilizata fara iluzii. In plus, Ion Vianu este un nepretuit martor al vremii sale, al profesiei sale de psihiatru, al totalitarismului comunist, in formele lui cele mai amare. Fiecare pagina e un dozaj insolit de clasicitate si vertij.” (Andrei Plesu)

„Se mai poate spune ceva nou si pertinent despre Mateiu Caragiale? Da, se mai poate. O dovedesc, intre altele, Investigatiile mateine ale lui Ion Vianu, in dialog cu cele – mai vechi – ale lui Matei Calinescu. Intr-un eseu de dimensiunile Crailor…, fostul psihiatru convertit la literatura isi valorifica din plin experienta profesionala, dar si pe cea de scriitor si cititor avizat, cu alonja hermeneutica redutabila.” (Paul Cernat)

„Volumul lui Ion Vianu nu este unul cu eroi, nici o carte cu <buni> si <rai>, ci una despre rau, despre stapanirea generalizata si implacabila a raului istoric. Rau care e totuna cu socialismul romanesc, cu acest experiment monstruos la care a fost supusa toata populatia tarii. Si prin care a fost deformata fibra morala a intregii colectivitati. Rau de care se putea apara numai cine reusea sa se extraga si sa plece. Fiindca lupta unui ins singular cu sistemul intreg nu avea, practic, nici o sansa. Bine scrisa si tulburatoare, Exercitiu de sinceritate este o marturie cat se poate de importanta despre trecutul nostru apropiat si despre caile alchimice de forjare a individualitatii.” (Ioana Craiutu)

„O carte mica, dar ce mare e placerea nu doar s-o citesti, ci sa intalnesti intelegerea celui ce-ti vorbeste din aceste pagini cernite, o elegie pentru propria ta viata ingropata in povestea lui Mihai.” (Vasile Popovici)