Irene Gonzales Frei ii dedica romanul Marinei, ,,dintre toate personajele acestei povestiri singurul al carei nume nu am avut curajul sa-l schimb’’, si ii da cuvantul Sofiei – sa fie ea cea care ne povesteste, din amintiri, ,,acea iubire navalnica printre breseledurerii si ale amaraciunii’’ care le va uni pentru totdeauna si le va contopi trupurile, dincolo de sticla subtire a oglinzilor, in oglindirea lui Narcis. Sofia,o tanara ca atatea altele, locuieste la Madrid si-si traieste nelinistile si iubirile intr-un grup de provinciali. Dupa casatoria cu Santiago, relatiile ei sexuale cu acesta degenereaza in violenta. Sofia, nemultumita si trista o intalneste intr-o zi pe Marina. Atractia uneia pentru cealalta este de-a dreptul magica,irezistibila. Treptat, cititorii se vor lasa prinsi in povestea de dragoste a celor doua femei. Inchipuiri, vise, premonitii le vor aminti ca Marina traieste doar in memoria Sofiei si ca deasupra lor pluteste o amenintare...