Semiotica a aratat de mult ca semnificatia autentica a unui cuvant nu se afla in definitia sa de dictionar ci in definitia sa de enciclopedie (Eco). Iar filosofia analitica a aratat, la randul sau, ca pentru a gasi semnificatia cuvantului, trebuie sa cauti toate ocurentele in care acel cuvant indica lumea (Wittgenstein). Ideea poetica este, in eidos-ul sau, un cuvant, o tema, o themata. Elucidarea sensului ideii poetice cere iluminarea diferitelor sale parti cu lumini diferite, asa incat doar ansamblul (portretul holistic) acestor iluminari are potentialul (actualizat sau nu) de a ne arata – poezia este intotdeauna o ostensivitate – lumea numita de acea idee poetica, adica lumea scoasa din anamorfoza sa inerenta. Al treilea volum din Studii lirice, pe care-l oferim acum cititorului, continua aceasta experienta de dez-anamorfozare a semnificatiei, cu alte 20 de idei poetice. Conceptul de studiu liric (care face parte din literatura, nu din teoria/critica literara) s-ar putea constitui, chiar, intr-un nou gen literar (cum a sugerat un distins critic literar inca de la aparitia primului volum), deoarece un studiu liric (format din 12 abordari poetice diferite dar convergente spre ideea poetica in cauza) nu poate exista decat in integralitatea si, as indrazni sa spun, in entanglarea sa.

(Rugaciune) – RONDEL

Sunt cel ce, candva, precum Tine voi fi,

Mai am, pana-atunci, singur a ma cladi,

Invata-ma, Doamne, cum pot sa Te-ating,

Cum carnea din mine sa pot s-o inving,

Cum cel de atunci sa ma pot inzidi.

In mine ai vrut sa te poti oglindi,

Cuvantul dintai sa il poti logodi

Cu mine, ce-n Tine, incet, ma preling –

Sunt cel ce, candva, precum Tine voi fi.

S-ajung sa Iti seman, mai am a trudi,

Si-atunci, doar, fiinta ce sunt va rodi,

Pe mine, cazutul, atunci ma resping

Cand, fata de Tine, nu ma mai disting –

Asteapta-ma, Doamne, pentru-a ma primi:

Sunt cel ce, candva, precum Tine voi fi.