Ma gandesc si ma razgandesc pana cand iau o decizie.
Pana cand apare SEMNUL. Semnul poate fi orice. Un citat, o replica, un telefon, o prietena la care ma duc sa vad ce mai face pentru ca n-am mai vazut-o demult si-mi zambeste intr-un anumit fel, chiar daca e mai amarata decat mine, sau un vis in care stiu exact ce simte cu adevarat cineva.
Ma trezesc si merg mai departe. Am mai pierdut pe cineva, am mai regasit pe cineva, sau am cunoscut pe cine trebuia, un om cu care rezonez.
SEMNUL acesta e mereu ca acea sageata galbena de pe Camino pe care o cautam ca nu cumva sa ma ratacesc - si, de fapt, de-atunci viata mea e plina de astfel de sageti galbene pe care le caut ca sa-mi arate drumul.
Este un puzzle pe care-l rezolv din ce in ce mai rapid, cu si mai mare incredere si cu un abandon neinteles de cei din jur. Asta pentru ca stiu ca SEMNUL e mereu acolo si o sa mi se arate la momentul potrivit. ?tiu ca nu e nicio intamplare in nimic, ci doar un semn pentru fiecare in parte.