Traducere si postfata de Ramona Trufin

Capodopera vizionara a literaturii europene, romanul Malina, publicat pentru prima oara in 1971 si tradus in 30 de limbi, a fost ecranizat in 1991 de regizorul Werner Schroeter, cu Isabelle Huppert in rolul principal. Scenariul poarta semnatura scriitoarei Elfriede Jelinek.

Viena. O femeie intre doi barbati. Unul din ei, Ivan (amantul), este obiectul unei iubiri patimase, dar mereu subminate. Celalalt, Malina (sotul sau prietenul), cerebral, distant, intelege si controleaza totul. Cel mai neobisnuit „triunghi“ din cate se pot imagina: doi dintre cei implicati sunt in realitate una si aceeasi persoana, iar fiecare persoana este la randul ei dublul celorlalte. Exista insa si „al treilea barbat“–figura supradimensionata a unui tata distructiv, demascat intr-un lung sir de scene cosmaresti din copilaria protagonistei. O tensiune insuportabila. Un „eu“ ce se destrama lent si, in final, dispare la propriu, atunci cand Ivan se retrage din fata pasiunii delirante starnite chiar de el. Romanul se precipita ametitor spre ultima sa propozitie, dar nu-si tradeaza enigma: „A fost crima“.

„Crima sau sinucidere? Nu exista martori. O femeie si doi barbati. Ultima ei mare pasiune. Peretele din camera, traversat de o fisura imperceptibila. Testamentul disparut. Niste ochelari rupti, o ceasca de cafea lipsa. Cosul de hartii in care nu rascoleste nimeni. Urme sterse. Pasi. Deci cineva inca se plimba de colo-colo prin acest apartament – ore-n sir: Malina.“ — INGEBORG BACHMANN despre Malina, pe coperta primei editii a cartii