Auschwitz, 1942. „Cand totul se va termina, veti putea spune lumii ce ne-au facut.” Nazistii au pus deja capat atator povesti mult prea devreme, dar poate o persoana sa moara cu adevarat daca povestea ei continua sa traiasca? Eu trebuie sa supravietuiesc. Lumea trebuie sa stie ce se intampla aici...

Trecand printre terifiantele porti de fier forjat de la Auschwitz, scriitoarea evreica Etty Weil tanjeste dupa apartamentul ei cu vedere la Sena, unde obisnuia sa rada cu prietenii, cu rafturile pline de discuri si cu iubita ei masina de scris langa fereastra larga.

Acum priveste cu groaza cum o fetita, Danielle , este despartita fara mila de mama ei care plange. Etty face singurul lucru care ii sta in putinta pentru a ajuta: prinsa in labirintul de sarma ghimpata, o ia sub aripa ei pe Danielle, in varsta de paisprezece ani, si ajunge sa o pretuiasca imediat ca pe o sora.

In fiecare seara, Etty ii spune povesti lui Danielle, construind o lume frumoasa, plina de imaginatie si speranta, in care Danielle poate evada. Curand, Etty isi da seama ca si celelalte femei din baraca lor inghesuita o asculta. Ea le incurajeaza sa isi impartaseasca vietile, sa vorbeasca despre copiii lor dragi care alearga in jurul lor cu jucariile preferate, despre aventurile pe care le-au avut candva si despre familia iubita pe care au pierdut-o deja. Etty trebuie sa supravietuiasca acestei teribile incercari, fie si numai pentru a-si tine promisiunea facuta acestor femei curajoase ca povestile lor nu vor fi uitate.

Dar cu cat Etty ii da mai multa speranta lui Danielle, cu atat mai mult curaj incepe sa aiba, revoltandu-se impotriva brutalilor gardieni SS si fortand-o pe Etty sa o protejeze. Si intr-o zi, Danielle merge prea departe...

Ve reusi Etty sa o opreasca la timp pentru a o salva? Sau va plati Etty pretul suprem pentru singurul lucru pentru care merita cu adevarat sa mori: dragostea?