Traducere din limba spaniola de Marin Malaicu-Hondrari

Ianuarie 1982. Sculptorita columbiana Feliza Bursztyn moare intr-un restaurant din Paris. Avea patruzeci si opt de ani. Era in compania sotului ei si a patru prieteni. Unul dintre ei, scriitorul Gabriel Garcia Marquez, a scris ulterior un articol in care constata simplu, dar plin de mister: „a murit de tristete”. In roman, Juan Gabriel Vasquez pleaca de la aceste cuvinte in incercarea de a investiga viata secreta ori necunoscuta a unei femei extraordinare. Feliza Bursztyn a provocat permanent, prin viata si opera sa, atat societatea columbiana, cat si scena artistica internationala. Fiica a doi expatriati evrei din Columbia, artista revolutionara al carei spirit critic si rebel a fost considerat adesea un pericol de catre regimul politic al vremii, viata Felizei Bursztyn a ilustrat tensiunile secolului XX si, mai presus de toate, nazuinta femeilor de a-si putea controla propria existenta.

„Realitatea, fictiunea, o imaginatie iscoditoare si un mare talent de povestitor se contopesc in acest minunat roman biografic ce scoate la lumina multa frumusete, durere si tragedie. Toate numele Felizei nu e doar o noua opera valoroasa din palmaresul deja impresionant al lui Vasquez, ci si o noua performanta ce-i confirma autorului columbian pozitia in randul talentelor de marca ale Americii Latine contemporane.” (World Literature Today)

„Temele obisnuite ale lui Vasquez reusesc sa construiasca in aceasta biografie romantata o demonstratie extraordinara a modului in care violenta politica ajunge sa corodeze si sa ingradeasca totul si cum tragedia bate la usa in momentele in care te astepti cel mai putin.” (El Pais)

„O carte foarte buna. Atat prin forta si amploarea prozei sale, cat si prin legatura acesteia cu ceea ce poate fi terenul cel mai fertil al limbajului fictiunii si, prin extensie, al literaturii: capacitatea de a depasi limitele, de a investiga zonele ascunse, ceea ce nu se vede, ipoteza prima. Vasquez, cu o umanitate incoruptibila, construieste o persoana, adica o legenda. Nu exista un omagiu mai mare si mai plin de sens.” (La Opinion de Malaga)