„Se spune ca in noi, in oameni, exista toti germenii faptelor noastre viitoare si ca am putea - cunoscand situatia - sa evitam treburile neconvenabile.
Frumoasa perspectiva - dar cum sa afli care sunt acesti germeni si ce anume fapte vor genera? Nessuno sa. Dimpotriva, se afirma ca omul e asemenea unui vaslas: el inainteaza cu spatele spre viitor, avand in fata doar trecutul, intamplarile consumate.
Viitorul ramane sa fie descoperit treptat – cu fiecare lovitura de vasla, metaforic vorbind – si nu arareori el e plin de surprize. Iata, eu „vaslesc” de peste 85 de ani si n-am nici cea mai mica idee ce soarta va avea cartea mea. Pe cine mai intereseaza azi viata unor orase ca FAGARAS, BRASOV, SIBIU? Sau chiar BUCURESTIUL antebelic, cu „blokhausuri” alaturi de case pricajite, cu automobile putine si cohorte de muscali in caftane prelungi, cocotati pe caprele birjelor?… Un oras intesat de olteni cu cobilite, de sacagii si bragagii si cu o Dambovita cu maluri rapanoase, pe care pasteau de-a valma oi, rate, gaini si porci…Raspunsul il va da chiar onor publicul ce nu si-a irosit gustul pentru citit.
Eu nu-mi pierd speranta. Visez? Bineinteles – daca asa ma cheama…