„Cine o cunostea pe Cristina Modreanu ca jurnalista si cronicar de teatru va fi placut impresionat(a) sa afle de recentele sale pasiuni <detectivistice>: in ultimii ani a lucrat efectiv in cercetare istorica, fiind astazi asociata Universitatii <Babes-Bolyai> din Cluj ca cercetatoare. Iar subiectul abordat e unul de tinuta: istoria teatrului ca parte a istoriei lumii romanesti in timpul regimului comunist. Fiind, in raport cu societatea, un regim <total> si totalitar, comunismul nu putea pierde din vedere scena teatrelor. Mesajele transmise aici, personajele create de scenaristi, regizorii in voga sau actorii cu priza la public s-au aflat, logic, in atentia Securitatii. Cristina Modreanu a avut curiozitatea de a cauta aceste dosare la CNSAS. Si, plecand de la un studiu de caz initial axat pe teatre din Timisoara, ulterior extins spre Bucuresti, autoarea cauta logica acelui <escapism> estetic devenit tactica de opozitie a unor intelectuali fata de regimul politic. Teza cartii este una pe care o impartasesc: discursul dominant de azi insista pe supunerea civica si pe conformismul de grup al romanilor din deceniile 1950-1980, insa, in realitate, Romania regimului comunist a fost scena unei confruntari subtile, dar persistente: revolta artistilor prin <acte recurente de nonconformism>, <refuz de supunere> si <tatonarea neobosita a granitelor trasate de cenzura>, cum demonstreaza autoarea aici. Cartea de fata probeaza cu brio un adevar: da, in Romania comunizata chiar a existat o rezistenta prin cultura.” (Adrian Cioroianu)