„Scenele redate de Anca ar fi amuzante daca nu ar fi triste. Asa a spus, la un moment dat, un cititor si i-am dat dreptate. La prima citire, te amuzi. Uneori (de cele mai multe ori!) razi cu lacrimi. La a doua citire, sau poate chiar la a treia, partea amuzanta ramane deoparte si vezi realitatea. Vezi omul din spatele cartilor si oamenii pe care ii intalneste zi de zi, oamenii aceia care nu au habar ca librarul citeste carti si nu ganduri. Citind cartea Jurnal de Librar, nu numai ca vei privi cu alti ochi libraritul, dar e foarte posibil sa te imprietenesti cu primul librar care iti va iesi in cale si sa-i multumesti pentru rabdare, pentru zambet si chiar sa aranjezi cartea cazuta de pe raft pe care, intre doi clienti nehotarati, taraitul telefonului si cutia cu noutati ce trebuie etichetate si puse la raft, nu a reusit sa o aseze la locul ei.” (Andreea Ban – Serial Readers)

„Jurnal de librar a fost, la inceput, un hashtag pe care-l foloseam la finalul fiecarei povestiri legate de ceea ce mi se intampla la munca pe care o puneam pe Facebook nu atat din dorinta de a arata ce amuzanta e viata de librar, ci mai mult sperand ca publicul larg, consumatorii de carte si nu numai, vor vedea meseria de librar mai aproape de ceea ce este ea de fapt si mai putin un „ah, ce frumos, stai toata ziua si citesti si mai iei si salar”. Nu, n-ai nici macar voie sa citesti la munca in cele mai multe locuri. Si daca ar fi asa, salariul nu e deloc de invidiat.” (Anca Zaharia)

Hypermarket. Pe galeria comerciala sunt standuri cu bijuterii, cosmetice, asigurari pentru diverse „ocazii” nefericite, tigari electronice si cate si mai cate. Printre toate acestea apare, intr-o noapte de iarna, un stand cu carti, menit sa aduca si ceva cultura in acest mediu. Ca daca iese omul duminica din casa si vrea sa-si cumpere un pet de bere si niste seminte, sa aiba unde gasi si niste carti de dezvoltare personala si psihologie, de exemplu.

Despre autor :

M-am nascut acum niste ani intr-o zona pe care regret ca o stiu. Toate explicatiile pentru varianta prezenta se gasesc acolo, in Moldova copilariei mele, deci nu dati vina exclusiv pe mine. Nu-mi place ca ma cheama si Elena, dar am altele de rezolvat in viata, nu schimbarea unui prenume.

Citesc si scriu de pe la 2-3 ani, acestea erau alternativa la trait in realitatea trista de sat din Bacau.

Am facut multa scoala, toata pe la Facultatea de Litere (Universitatea Transilvania, Brasov), si evident ca voi fi mereu o vanzatoare cu mare pasiune pentru citit. Am scris pe Hyperliteratura.ro timp de aproape 2 ani, scriu pe Serial Readers tot de vreo 2, am lucrat ca librar aproape 3 ani, incep zilnic cateva proiecte pe care nu le voi finaliza niciodata, dar toate au cumva legatura cu literele si hartia. Blogul Irrefutabilis este cel mai longeviv proiect personal.

Am castigat, in adolescenta, premii la diverse concursuri de creatie literara – fain mod de a-mi pretrece timpul. Imi place sa citesc (si asta e usor), imi place sa scriu (asta e ceva mai greu), dar lucrul in care cred cu tarie acum, la 20 si putin de ani, e ca scrisul e singura activitate constanta din viata mea. Nu-mi plac oamenii, dar imi plac cititorii!”

Nr. de pagini : 176
Anul aparitiei : 2017