Minciuna nu sta doar cu regele la masa, ca in poezia lui Vlahuta, ci si cu o buna parte dintre politicienii Romaniei. Si nu e ea singurul amfitrion al parlamentarilor, primarilor si jupanilor mai mari sau mai mici. Sunt si altii, indiferent daca ne aflam intr-un an electoral sau nu. Textele din Libertatea de depresie despre asa ceva vorbesc: despre felul in care un vis de tara poate deveni un cosmar. Despre Catavencii nostri de tip nou, gata sa se bata cu caramida patriotismului in piept. Despre impostori si hoti, despre huligani si nechemati, despre borfasi si slugi cu spinarea de pasla, despre insi bolnavi de mesianism galopant si bufoni nocivi. Sunt doar o parte dintre personajele prezente in textele lui Radu Paraschivescu – o distributie in care poti ghici uneori ecouri din proza sud-americana. Si, chiar daca ne gasim intr-o perioada in care tara pare orientata intr-o directie buna, nu poti sa nu te intrebi cum am fi aratat daca decidentii nostri n-ar fi fost rezultatul unei atat de masive contraselectii. Unde am fi fost daca meritul si competenta ar fi surclasat pila si invarteala? Cum ne-am fi simtit fara atatia agenti patogeni care ne polueaza viata si ne strica rosturile?

Cu umor si cu tandrete, cu spirit critic si cu intelegere, Radu Paraschivescu isi poarta din nou cititorii prin „meandrele concretului“ carpatin si le spune, cum a facut-o de atatea ori, ca Romania e un spatiu care trebuie ferit, pe cat posibil, de agresiunea personajelor dubioase cu agende pe masura. Din politica, din sport, din afaceri – in general, din toate zonele unde impostorii se infiltreaza usor, pentru ca apoi sa fie greu, daca nu imposibil, de evacuat.