Cartea memorialistica a parintelui Dimitrie Bejan, Oranki, se deosebea mult de celelalte intrucat prezenta viata unui preot militar pe frontul de Est, luat prizonier de armata sovietica si intemnitat in fosta manastire Oranki, transformata de bolsevicii sovietici in lagar pentru prizonierii de razboi germani, romani si de alte etnii. Cu un remarcabil talent literar, parintele Bejan prezinta toate suferintele indurate de prizonierii aflati la Oranki, dar si suferintele unui popor martir din marea inchisoare a popoarelor din fostul „rai” sovietic stalinist. Dar pentru parintele Bejan suferintele nu s-au incheiat in 1948, cand a fost repatriat. Trebuia sa-si faca datoria fata de marea noastra „prietena” din Rasarit si fata de „clasa muncitoare” de la noi...

Pr. prof. Mircea Pacurariu

Parintele Dimitrie Bejan (1909-1995) este una dintre cele mai remarcabile figuri ale intelectualitatii interbelice, o personalitate complexa, dar inca insuficient cunoscuta. Desi a petrecut putine clipe in libertate, viata consumandu-si-o in mare masura in captivitate – mai intai in gulagul rusesc, apoi in propria-i tara –, ne-a lasat o opera consistenta atat ca dimensiuni, cat si ca valoare literara si istorica. Lucrarile sale: Hotarul cu cetati, Oranki – amintiri din captivitate, Satul blestemat, Vifornita cea mare sau Bucuriile suferintei, dezvaluie amintirile unui preot ortodox referitoare la ororile razboiului si ale perioadei comuniste.